home made lemonade

2011-10-26T06:26:00.000-07:00

blogul asta e plin de greseli gramaticale. mi-e lene sa corectez. transmit mesajul. atat.
promit ca incerc sa fiu mai atenta pe viitor.

I'll consume every part of you to indulge my love lust

2011-10-21T12:46:00.000-07:00

Never let a woman go even when you know she can always be replaced.
She can always be replaced.
Oh, lust only grows like anger and revenge or beauty comes and goes but love stays until the end.

Treasure every beating heart that sets your soul on fire.

I'm the bad Dorothy

2011-10-21T11:51:00.000-07:00

You can't fool me
But you can fall (in love&lust) with me again
I know the magic trick
If I follow the yellow brick road
I'll get you back home
You don't have any chance
To escape or to run away
I also got the magic shoes
You know, made for walking
Wherever you go
I'll be next to you
Into you
Over you.

This is my curse from me to you:
You will never forget me. I will never forgive you.
You'll dance me this waltz till the end of your secret life.
I'll be your extasy, the one who will never give you enough of what you want, but the only one who can.

And try to remember: Whenever you try to hurt me, you'll only end by hurting yourself.

CocoRosie - Lemonade

2011-10-21T10:19:00.000-07:00

Hess is More

2011-10-20T02:25:00.000-07:00

AlexS a scris despre cel mai frumos parc din Bucuresti!

2011-04-30T06:12:00.000-07:00

http://cinekis.blogspot.com/2011/04/in-ior.html

better than perfect

2011-02-01T11:05:00.000-08:00

top 10

1 - riduri pe frunte

2 - privire intensa si sfredelitoare, albastra sau verde

3 - carlionti sau par dat pe spate, suficient de lung cat sa pot sa-l strang in pumni

4 - un mic defect - o cicatrice, un semn, de preferinta pe fata sau pe brat

5 - gat "impletit", gros, de taur, puternic

6 - si totusi marul lui Adam vizibil

7 - brate puternice, degete lungi, palme mari - sa te poata sustine pe perete

8 - gropita in barbie

9 - tinuta impecabila, fie ca poarta camasa de matase cu butoni sau jacheta de piele

10 - sa stie sa faca gratar, cafea cu caimac si clatite:)

si sa fie noctambul. and strong. doar eu sa-i stiu slabiciunile si sa nu-mi pese de ele sau sa le pot 'rezolva'. si sa-i placa legat, dar sa stie sa foloseasca crevasa

extasy addicted

2011-01-24T12:21:00.000-08:00

2011-01-20T15:06:00.001-08:00

marti, dupa Revelion...

2011-01-04T00:18:00.001-08:00

"I-am spus un cuvant nefericit, apoi altele, ca sa vada ca-l cunosc, ca stiu tot ce ar fi trebuit sa creada ca nu stiu. Nu mi-a iertat ca i-am descoperit duplicitatea. El, care tinea sa fie respectat, fiindca respecta cu strictete formulele protocolare, aparentele sociale, se vedea demascat.

Greseala noastra e sa le dovedim ca sunt vinovati. Dar ei tocmai asta nu vor. Nu vor sa stie si mai ales nu vor sa stii ca sunt vinovati. Tu trebuie sa inchizi ochii si sa le dai iluzia ca sunt zei, sa te inchini la ei. Daca ii dai jos de pe soclu, daca le arati unde, cum si de ce au gresit, nu-ti iarta. Esti vinovata fiindca le-ai dovedit ca sunt vinovati. Victoria ta este pierzania lor si a ta. Ca sa se salveze, trebuie sa fuga, sa caute alta femeie, care sa li se inchine, sa-i admire, sa-i iubeasca cu ochii legati.

Omul pe care-l iubeam nu se mai deosebea de ceilalti."

Patricia Matak - via Cella Serghi

Stiam toate astea si fara sa le gasesc scrise intr-o carte... Cum e posibil sa fiu atat de naiva incat sa sper ca exista si oameni carora le poti spune adevarul in fata cu siguranta ca vor aprecia faptul ca nu-i minti. Ba' mai mult, nu stiu de unde am ideea absolut tampita ca mi se va raspunde la fel, indiferent cat de neplacut ar fi.
Asta se intampla rar si intre prieteni, ce pretentii sa mai ai de la omul cu care ai o relatie?! Cel putin, relatia noastra asa a fost: el nu mi-a spus niciodata nimic, sperand/crezand ca o sa ghicesc eu ca gandeste si ce vrea de fapt si ca voi actiona in consecinta. Iar eu, care credeam ca voi fi sincera cu el orice s-ar intampla, am invatat si eu sa tac si sa surad, desi voiam sa-i strig lucruri importante. Doar ca sa stiu ca ramane pe loc. Pentru mine era pe soclu si cand mintea, si cand era slab, chiar si cand nu mai stia sa conduca. Imi era de-ajuns sa-l stiu alaturi ca sa-i construiesc un intreg imperiu.

...
De ce sa vrei langa tine un om pe care-l poti pastra doar purtand o masca pe fata... sau alternand mai multe masti? Un om care isi impune sa te vada altfel decat esti pentru ca ii e mai simplu asa si pentru ca, desi neaga asta, ocoleste cu abilitate de felina orice fel de complicatie. Un om care te vrea in negru cand porti rosu si in verde cand porti albastru, iar daca faci greseala sa te conformezi dorintelor lui iti striga in fata ca n-ai mandrie!

Si, cel mai important, cand ratiunea iti spune clar ca nu-l vrei, de ce te mai gandesti la el? De ce nu poti spune adio cu stergere de memorie inclusa? A, da uitasem... placerea e mai intensa cand doare.

All I want for Christmas... I already got it!:)

2010-12-24T07:29:00.000-08:00

Bonus! My new favourite Christmas&winter song!

j'adore encore

2010-12-12T09:18:00.001-08:00

scoarta de copac. umeda, uscata, cu muschi verde sau invaluita de iedere, cu bucati de clei lipicios de culoarea chihlimbarului, cu ciuperci cu margini dantelate, cu inscriptii sau fara...

leaganele de sfoara sau lant atarnate in copaci.nu ma intereseaza partea de decor de panza si flori, ma intereseaza sa fie comod. si sa am un peisaj frumos in fata, fie ca e parc, gradina sau, in situatii fericite, o zona de munte de la tara.

crengile de copac si firele de iarba imbracate in tuburi de gheata. le-am remarcat pentru prima data dupa fenomenul de la 1 decembrie. natura imbracata aparent artificial. aratau atat de furmos incat m-am abtinut cu greu sa nu iau o crenguta cu mine sa o admir toata ziua. stiam insa ca i se topeste "haina" si isi pierde farmecul.

fulgii de zapada. admirati pe fereastra, din pat, stiind ca am timp sa lenevesc... sau tricotati pe pulovere, manusi, fulare rosii sau albastre sau gri, iarna.

mirosul de lemn vechi din poduri sau mansarde nefolosite. asociat cu mirosul cartilor gasite acolo. si razele prafuite care isi fac loc dimineata din te miri ce unghiere, ca ferestre propriu-zise nu prea sunt acolo.

lazile de zestre. vechi. pictate. pline de amintiri. sau de reviste...

vrabiile si porumbeii care vin la fereastra si gasesc firimituri pe pervaz. si diminetile cu lumina soarelui reflectata pe pereti de globuri disco. si mai ales diminetile in care vecinul/vecina canta la pian (n-am stiut niciodata daca e o fata sau un baiat... si nici unde anume sta)

pisica (neagra) lungita sau ghemuita pe calorifer, pe televizor, pe fotoliu... oriunde are ea chef.:)

umbrele noastre cand ne plimbam noaptea pe strazi. ghosts. imi aranjez parul privind umbra mai degraba decat reflexia dintr-o vitrina. felul in care rade fericit cand imi povesteste tampenii. faptul ca stie ce vreau cand suntem la restaurant si comanda el. felul in care are grija sa nu vad nota de plata. faptul ca ma trezeste dimineata, stiind ca o sa am 'o zi excelenta' daca o incep auzindu-i vocea. urarea de 'somn-usor, ca noapte buna stiu ca ai avut', cand adormim dupa ce rasare soarele.

...

2010-07-23T07:19:00.000-07:00

Toata iarna am poftit la nectarine, iar acum, cand sunt peste tot, eu vreau mandarine, care nu sunt nicaieri...

Sapore di sale, sapore di mare...

2010-06-15T11:17:00.000-07:00

Sapore di sale, sapore di mare
che hai sulla pelle, che hai sulle labbra
quando esci dall'acqua e ti vieni a sdraiare
vicino a me, vicino a me.
Sapore di sale, sapore di mare
un gusto un po' amaro di cose perdute
di cose lasciate lontano da noi
dove il mondo è diverso, diverso da qui.

Il tempo è nei giorni che passano pigri
e lasciano in bocca il gusto del sale
ti butti nell'acqua e mi lasci a guardarti
e rimango da solo nella sabbia e nel sol.
Poi torni vicino e ti lasci cadere
così nella sabbia e nelle mie braccia
e mentre ti bacio sapore di sale
sapore di mare, sapore di te.

Pentru ca "my addiction" are legatura cu "your flavour"...

Cea mai tare melodie de fredonat in masina! Of course, tre' sa ai parul lung! Prietenii stiu de ce!

2010-05-06T09:55:00.000-07:00

Sonny J
Handsfree (If You Hold My Hand)

(Chorus:)
If you hold my hand
Things
Won't be the same
If you hold my hand
Things
Are about to change

Summer's gone
Spring is gone
Life goes on and on
And I'm just bored
To tears

If I could find
A little space
To paint a smile
Upon my face
And hide the years

If winter comes
And I'm around to see
The snow
Upon the ground
What can I do
When I don't have
The will
To fight the coldness
Of the summernights
Are the darkest blue

(Chorus)

Hold it
Take it back
Hold it
Take it back
Hold it

Melodie pentru cand simti ca in sonetul CLXXXIII... not for The one, but for the Wrong One!

2010-04-25T09:55:00.000-07:00

ca sa-ti treaca, iti poti baga in cap ceva de genul...

best answer ever!

2010-04-25T09:51:00.000-07:00

Great video...

2010-03-16T10:18:00.000-07:00

Les rues sont des jardins je danse sur les trottoirs...

What the hell do I want? With or without...

2010-02-05T12:32:00.000-08:00

Two strange feelings in the same time:

I love you (I think... I still don’t know how to call it) when I see myself in you and when you make me proud of what you do and when I hear you breathing in my ear...

But I so fuckin’ hate it when I can’t say how much i really like something, ’cause you’ll think I like it because of you!

I hate the fact that I can’t be me without you! I hate that fuckin’ green pain addiction you gave to me!

Achieving happiness shouldn’t depend on other’s mood...

I know you read this and you have no ideea what the fuck am I talking about! Whatever you choose, it’s not the right answer!

old gold, vieil amant

2010-01-08T06:17:00.000-08:00

Santa Baby...

2009-12-25T09:24:00.000-08:00

I'm sure you already know what I want for Christmas, for the next year or for the rest of my life... I know it's not only your job to bring tha happy gifts, so I'm going to make some wishes to other Saints 2.

ANNIEway, I'm sure you gonna enjoy this song as much as I do!;;)

Eartha King!
object width="425" height="344"><

Kylie Minogue!

p.s. Most of all, i want back the presents I already had, but that crazy stupid Grinch has stolen from me!!! I'm sure you know why I want "them"... Because he gave me...

and now I feel like...

(damn, that man looks damn hot!!!)

So, I don't ever wanna feel again that...

because...

Now, it's that a deal? Don't be a fuckin' bad Santa!I promise I'll be a very good girl!;;)

Norah Jones - Chasing Pirates

2009-10-29T07:13:00.000-07:00

VH1 TV Shows | Music Videos | Celebrity Photos | News & Gossip

And I don’t know how to slow it down.
My mind’s racing from chasing pirates.

Now I’m having the squeams, while the silliest things
Are flapping around in my brain.
And I try not to dream of the impossible schemes,
That swim around wanna drown me in synch.

And I don’t know how to slow it down
Oh My mind’s racing from chasing pirates...

My mind’s racing from chasing pirates
My mind’s racing from chasing pirates...

My seasons...

2009-10-23T12:48:00.000-07:00

Ador... in ordinea asta!

Pomii sau copacii cu licurici! Vara. Inghetata de vanilie pe plaja. Vara. Senzatia ca pe pielea mea poate reflecta soarele. Vara. Valurile care se sparg peste genunchii mei. Vara. Nisipul care arde, dar pe care il iubesc arzand, pentru ca imi da certitudinea palpabila ca sunt acolo. Vara.Leandrii roz de pe plaja. Vara. Kenny G pe plaja. Vara. Dj Rhynno sau alti Dj. Vara.

Petalele de flori care au impresia ca sunt fulgi de zapada. Primavara. Mirosul de flacari. Nu stiu la ce dau oamenii foc dupa ce se topeste zapada, dar mereu e un fum specific in aer. Primavara.Pregatirile pentru Paste. Primavara. Ziua mea. Primavara. Freziile si lalele. Si astromeliile care apar fix la sfarsitul lui aprilie. Primavara.

Nucile care de-abia s-au copt. Toamna. Mustul si painea de casa. Toamna.Schimbarea garderobei, cautarea manusilor preferate, esarfele noi, esarfele vechi... Toamna. Prezentarile de moda pentru urmatorul sezon. Toamna. Fumul de tigara amestecat cu parfumul nou. Reintalnirile. Redeschiderea unor locuri dragi, care te fac sa uiti ca nu mai sunt deschise terasele. Toamna. Sunetul frunzelor sub pasi. Mirosul frunzelor uscate. Castanele de pe trotuar. Si mai ales ca ti-e frig si te cuibaresti in mine. Toamna.

Mirosul specific al frigului. Zapada care scartaie si are o sclipire speciala care apare doar sub soare, sub luna plina sau sub felinare. Iarna. Dorul de povesti la gura sobei. Amintirile. Planurile noi care le depasesc pe cele vechi. Listele. Dorintele. Cadourile frumos impachetate in hartie rosie. Iarna. Schimbarea parfumului. Luminile de pe strazi. Targurile de cadouri. Timp de teatru. Filme lungi la care nu adormi, pentru ca e frig. Iarna.

Imi place sa colectionez diverse chestii care au legatura cu anotimpurile mele. Am o masinuta galbena care se incadreaza perfect in fiecare anotimp. Trec cu ea prin toate.

LITTLE THINGS care ma pot face fericita BIG TIME!

2009-10-08T15:15:00.000-07:00

Sa trec fara sa ma grabesc pe langa florarii, gradini sau piete de fructe. Colorate. Parfumate. Fresh Feeling. Love it. Pentru ca imi da senzatia ca exista atat de multe optiuni si eu nu trebuie decat sa aleg...;;)

Fructele gemene. Cirese, caise, prune... am gasit chiar si tomate. Ma atrag irezistibil. Le aleg mereu dintre celalte. Si ciresele-cercei.;) Nu-mi puneam cand eram mica neaparat, dar acum le asociez cu un fel de retro-happy-silence feeling.

Fructierele pline, mai ales cele transparente si cele in forma de conul abundentei. Pline cu ciorchini de struguri, fructe exotice sau fructe de sezon cu frunze cu tot...

Portocale cu ciocolata. Nu ciocolata cu portocale sau crema de portocale, ci portocale dulci (e ok si cu mandarine, clementine, minole si altele din familie) si ciocolata (amaruie sau cu putin lapte) separat. Pentru ca in mintea mea se creeaza atmosfera de Craciun. Si de Craciun I should be happy, right?

Orasul vazut de sus. De foarte sus. Mai ales noaptea. Ador luminitele acelea. Si mai ales senzatia ca sunt deasupra tuturor. Orice necaz pare mult mai mic cand stiu ca sunt atat de multi oameni in cladirile astea si fiecare are o poveste... Si pot sa aleg pur si simplu alt drum spre cladirile care ma intereseaza daca vreau sa schimb ceva. Sau pot intra in alte cladiri. E mult mai simplu cand vezi totul de sus. Iti poti alege mai usor traseul. Nu doar la propriu.

Felinarele aprinse. Lumina lor reflectata in lacuri... sau balti ramase dupa ploaie.

Mirosul de dupa ploaie. Am mai scris despre asta. Vreau un parfum After Rain. Am crezut ca Silver Rain de la Prairie ar putea fi ce caut, dar nu e nici pe departe... Mi-a recomandat Octavian (he's the best) un parfum care ar aduce cu ce caut eu, dar n-am apucat sa-l incerc...

Avioanele de control care se pot confunda foarte usor cu stelele, doar ca se misca. love them.:)

Trotuarele lungi, noaptea, marginite de copaci foarte inalti si stalpi cu sistem de iluminare. Si banci pe margini. Si pasii fara sunet. Si sa-l tin pe MyHaniWatchman (cine o mai fi si asta?)de brat sau sa ma tina de mana cand ne plimbam pe trotuarele alea. Midnight ghosts. Si el sa poarte camasa de matase, inspiratie vintage, cu butoni de argint sau platina, primiti de la mine. Personalizati.

Sa-i aleg lui MyHaniWatchman vestimentatia pentru un eveniment anume din garderoba pe care o stiu deja pe din-afara.

Barba de trei zile care inteapa. Neagra. Dar nu la oricine... Si bratele puternice. Care te pot sustine pe perete. Si venele vizibile pe sub piele. Si alunitele care se aliniaza la fel ca stelele. Nu multe, dar sa pot trasa eu semne imaginare.

Rasaritul soarelui vazut din masina, pe autostrada, cand ma indrept te miri pe unde. Oricum, destinatie de vacanta. Nepregatita.

Fanta de portocale. Frutti fresh-tutti frutti. GREEN APPLE. Cocktailuri noi pentru dorinta. Locuri noi pentru dorinta. Martini rosso. Martini bianco. Home made lemonade cu boabe si sirop de rodie. Frappe cu vanilie (Mozart). Limoncello.

Miss '60 make-up. And clothes. And music. And hair-style. La fel ca aproape tot ce are iz de cabaret sau cazino. And decadent 20's.

Linia perfecta desenata cu tus negru pe pleoape. Din prima. Tunsorile perfecte, care te fac sa te intrebi daca e her real hair sau peruca. Fresh dark vamp manicure made la Alina.

Ceaiul cu flori de portocal de la Carturesti. Si My Lady.

Rasfat in parfumerii de lux. Sunt trei in Romania, din cate stiu (cu mai multe sedii fiecare:P). Mereu incerc ceva nou, dar ma intorc tot la vechile iubiri. Inevitabil. Si mereu imi calc cuvantul (gen: o sa-mi cumpar acest parfum cand o sa... dar nu am rabdare si il cumpar mai devreme). Parfumul potrivit, in combinatie cu rochia potrivita=povestea potrivita; potrivita=pe care ti-o doresti.

Noul ruj Chanel Allure. Irezistibil. La fel ca vechiul ruj de la Daniel Jouvance, rosu satinat. Nu inteleg cum reuseste sa-mi modifice textura buzelor. Ma transforma total, sunt alta A., nu doar aceeasi A. cu buze mai pline si mai senzuale. It's a magic lipstick.

Mirosul unei carti noi. Parfumul unei carti vechi. Personajele din carti sau din filme care seamana cu noi. Lectiile din fiecare film si carte, sau din povestile celor care mi se destainuie fara sa le-o cer. Lectii pe care habar n-am de ce le preiau, dar nu le aplic niciodata cand vine vorba de mine. Si nici sa le predau nu ma pricep. Am inca de invatat.

Fotografiile vechi. Sepia. Cu mine, cu el sau cu oameni care seamana cu noi... sau sunt din familia noastra. Sau nu sunt.

Sa-i ascult respiratia la telefon. Nu respiratia sacadata de emotii, ci aceea relaxata, linistita. Ca atunci cand doarme. Da, si sa-l privesc dormind cand respiram acelasi aer.

Parfumul de regina noptii, noaptea foarte tarziu, de parca stia cineva ca o sa trec pe acea strada la 3:00 dimineata si le-a facut sa infloreasca special pentru mine, desi acum e frig si toamna, dar nu le-a facut si sa se aplece printre barele de fier forjat, ca sa le pot atinge.

Esarfele negre, verzi, gri, bleumarin, violet... Pentru ca leaga incheieturile mai fin decat o fac ciorapii cu jartiere.

Luna plina. Nu inteleg de ce. N-am stiut niciodata de ce. Sub luna plina mi se intampla numai lucruri nemaipomenite. It's magic. Mistic. I'm safe there.

Rochitele albastre (sau bleumarin, turcoaz, aquamarin etc.). Imi vin bine si alte culori, dar in rochitele albastre am avut intotdeauna parte de intamplari... sa spunem memorabile.;)

Contrazicerile! N-am crezut ca o sa port vreodata cercei care nu sunt din metal pretios, ca o sa ma dezbrac intr-un loc public, ca o sa ajung blonda, sau ca o sa ma tund scurt, sau ca o sa port ceva rosu-portocaliu-roz, cea mai turbata nuanta posibila... Sau ca o sa ma indragostesc de vreun blond. Sau de vreun polonez. Sau sa cunosc vreun ungur care nu stie ca e ungur si uraste ungurii. Dar le-am facut pe toate. Si astept din clipa in clipa sa-mi incalc si infrang singura si alte "convingeri". Ma astept chiar si sa incep sa port din nou ceva auriu intr-o buna zi.

Si mai sunt si altele... de care nu-mi aduc aminte acum...

BONUS: Ma poate face fericita si o melodie superba, ca aceasta...

This should be our song...

2009-09-30T07:00:00.000-07:00

Missed this feeling...

2009-09-29T09:21:00.000-07:00

It Won't Be Long - Evan Rachel Wood

p.s. how come you only see me when I'm in someone else's arms?

Melodia mea de concediu...

2009-09-28T09:01:00.001-07:00

Le goût étrange et doux de la peau de mes amants...

2009-09-24T12:52:00.000-07:00

L'amour, hum hum, pas pour moi,
Tous ces "toujours",
C'est pas net, ça joue des tours,
Ca s'approche sans se montrer,
Comme un traître de velours,
Ca me blesse, ou me lasse, selon les jours

L'amour, hum hum, ça ne vaut rien,
Ça m'inquiète de tout,
Et ça se déguise en doux,
Quand ça gronde, quand ça me mord,
Alors oui, c'est pire que tout,
Car j'en veux, hum hum, plus encore,

Pourquoi faire ce tas de plaisirs, de frissons, de caresses, de pauvres promesses?
A quoi bon se laisser reprendre
Le coeur en chamade,
Ne rien y comprendre,
C'est une embuscade,

L'amour ça ne va pas,
C'est pas du Saint Laurent,
Ca ne tombe pas parfaitement,
Si je ne trouve pas mon style ce n'est pas faute d'essayer,
Et l'amour j'laisse tomber!

A quoi bon ce tas de plaisirs, de frissons, de caresses, de pauvres promesses ?
Pourquoi faire se laisser reprendre,
Le coeur en chamade,Ne rien y comprendre,
C'est une embuscade,

L'amour, hum hum, j'en veux pas
J'préfère de temps de temps
Je préfère le goût du vent
Le goût étrange et doux de la peau de mes amants,
Mais l'amour, hum hum, pas vraiment!

23 septembrie... happy birthday to us...

2009-09-23T07:19:00.000-07:00

Dear Green,
Can't you see the shadows from the past hunting you? Maybe you can only feel them...
Can you here the sound of the past music? Can you smell the cigare smoke blended in white mosk scent?
So what if you do?:)
Welcome out from my time and space... Wish I could also give you my memories...

Dear RedAndBlue,
Thank you for finding the same joy in my eyes
and for acting like nothing was wrong in all this time...
I can hardly believe it... all those years without me... you have remained the same...
But I can't promise you everything will be ok from now on...
I just can't.

Yesterday, the green cooper was gently kissing the red one, right in front of me. Wish he could see it...

...and a few weeks ago, I have experienced the same dove story someone was telling me about in a past life; of course, it also happened in a different place... I can still hear the sound of the bones... wish he had happier stories...

I didn't knew that a new dress can cure a broken heart! Maybe it was the green roses print that gave me back my security feeling.
My "I know who I am and you cannot afford me" feeling. My "I don't want you back, but thanks for asking" feeling. My "green pain is hidden so deep inside that I'm not sure if it's really there" feeling.
The "I'll be ok, unlike you", feeling. The "I'm like the wind blowing from the past straight to the future" feeling.

Si totusi... mai sunt urme de "he's wrong and I'm right... but he wins" feeling...

Bonjour Tristesse (1958) - Juliette Greco

2009-09-07T14:16:00.000-07:00

Tristetea e acel 'je ne sais quoi' ce apare in gand, dar se simte fizic, desi poate fi doar o senzatie-fantoma care sa te insoteasca daca ii permiti, ori alaturi de care sa inveti sa traiesti, daca esti prea slab sa o infrunti.

Apare inevitabil cel putin o data pe zi, chiar daca o alungi hotarat, punandu-ti masca de clown.

Daca ii permiti, poate ajunge un alter ego al tau, adesea perceput ca unic. "O cunosti pe X? Cine, fata aceea trista mereu, vesnic nemultumita, chiar si atunci cand se straduieste sa zambeasca ori cand spune ceva dragut? Da, toata lumea o cunoaste pe X! Toata lumea o evita pe X, pentru ca e mereu trista si iti strica cheful"...

Si-atunci, de ce sunt frumoasa mai ales in pozele in care sunt trista? Pentru ca o accept elegant sau pentru ca atunci sunt sincera cu adevarat?

Je sais! Pentru ca the sadness giver was the same one who could give me the joy!

La foule...

2009-08-22T06:02:00.000-07:00

29 iulie...

2009-07-29T13:46:00.000-07:00

Parintii mei ar fi implinit 29 de ani de la casatorie astazi, daca numaratoarea nu s-ar fi oprit la 20 de ani... Mi-e dor de o plimbare in cimitir. Plimbare, nu 5 minute in vizita, nici inmormantare. Plimbare. Si conversatie. Eu cu mine si cu el. Si flori de sezon.

Scriu rar, sunt arestata la munca... ma gandesc serios la evadare sau la o revolta-reforma. Nici nu am multe de spus. Sau am prea multe ca sa le gasesc ordinea. N-am cuvinte. N-am inspiratie. N-am timp. Am inca planuri, scenarii, vise, idei... cred. Dar sunt inchise pe undeva, intr-o cutie metalica. Sigur intr-o cutie metalica, nu intr-un sertar, nu ma simt dallissima.

Traiesc senzatii diverse si ciudate. Mi-e dor de el din nou. De senzatia de atunci, cand adormeam visand ca ma tine de mana. Stii cum miroase pielea lui? Magnific. Indestrictibil. A Cola, caramele, portocale, iarba uscata si iarba proaspata, zapada, mar verde si metal. Si a zahar brun. Si a fructe de padure. A mure si zmeura, nu afine si nu fragi. Mi-e dor de vocea lui. Si de senzatia ca nu ma minte. Si de jocurile lui. De tot... aproape de tot. Da, stiu ca o sa treaca... si apoi o sa revina. Vreau sa nu uit niciodata cum ii miroase pielea si parul si senzatia ca am pielea mai catifelata dupa ce m-a atins. Vreau sa ma vrea mereu ca atunci. Vreau sa adormim "under the fullmoonlight" after...

Mi-e drag de mor sa vad bolul transparent pe care il folosesc pe post de fructiera cand e plin cu fructe ce ar fi putut fi culese de mine din livada. Acum e plin cu mere acrisoare. Au si frunze. Zilele trecute am avut caise in forma de inimioare. Ciudate. Nu stiu cum am dat de ele in piata. Oricum, tot romanesti, tot de sezon.

A, si am descoperit ca ma calmez cand vad cum respira un animal care doarme. Ma uit la burtica lui sa vad cum se misca... Nu conteaza daca e un caine din parc sau pisica mea... Pur si simplu imi da o stare de liniste.

Si am mai descoperit ca nepasarea e mai rea decat rautatea insasi. Nu vreau sa ii fac rau persoanei pe care o urasc, dar nici nu mi-ar pasa daca ar muri. Mi-ar parea rau doar ca n-a trait, cum mi-ar parea rau pentru oricine. Sunt absolut insensibila. M-am robotizat. Daca gaseste cineva o lupa speciala sau daca mi s-ar facea o autopsie, nu m-ar mira sa aflu ca in loc de vene si tendoane am fire, si in loc de organe am aparate ciudate, controlate de te miri ce telecomanda care nu e la mine si n-a fost niciodata. Hai ca stiu ce am de facut acum. Trebuie sa gasesc telecomanda care ma controleaza si sa aflu cum functioneaza. Si sa-i cumpar baterii.

p.s. Parcul Ion Voicu. Imi place la nebunie, dar cred ca, de cand l-am descoperit, adica acum... 4 sau 5 ani... si pana in ziua de astazi, am ajuns acolo de... cred ca de 3 ori. Niciodata iarna. Imi plac toate casele de langa el. Toate. Papa, nu te faci tu ambasador?;;)

inca o dilema... el sau ea?

2009-05-12T00:33:00.000-07:00

sau...

ANNIEway... nu mai sunt sigura nici daca te-as astepta...

La Bohème

2009-05-10T09:52:00.000-07:00

In ultima vreme am tot ascultat Gigliola Cinquetti... poate si pentru ca circula la tv. reclama aceea la cafea ieftina cu spot publicitar bun si melodie rascolitoare (dio come ti amo, reclama la fosta elita)...

Vorbeam de curand cu un prieten despre muzica veche... french and italian. El prefera italiana. Eu nu pot sa aleg. Cantecul asta a fost cantat in ambele variante si imi plac amandoua. Ea imi aminteste de mama. Ar fi fost o italianca desavarsita. El imi aminteste de filmele pe care le vedeam in copilarie si de cum visam atunci. Cat timp imi amintesc inca, mai exista o sansa... Nu conteaza daca e o sansa infima si poate zbura la prima adiere de vant, ca puful de papadie. O s-o prind din zbor si o sa-mi pun o dorinta.

Ar trebui sa interzica cineva dorintele imposibile!

one more day... and I'll be 23 again!

2009-04-28T00:52:00.000-07:00

May it be... always 23! Bello e Impossibile... The story of my life...

Ce-mi doresc? May it be he finds his way... May it be I can be his guiding light again... May it be bello e possibile... May it be... VESPA for TWO on the route 66 in the summer of 2009!

p.s. fotografia e facuta de Alexandru Matei si e furata de AICI! Sper sa nu se supere! 10x 23 times!

Who and what am I waiting for?

2009-01-15T16:16:00.000-08:00

In curand, pe 17 ianuarie, va fi Sfantul Anton, "patronul" indragostitilor. Cred ca, for the first time in my life, I am NOT in love. Asta inseamna ca am o stare f. ciudata. De cand ma stiu a existat o persoana anume care asupra careia sa-mi concentrez atentia, adica de care ma credeam indragostita, indiferent daca formam sau nu un cuplu. De regula imi doresc ceea ce nu pot avea sau ce stiu ca e foarte greu de obtinut, dar asta e alta poveste.:)

Ei, de ceva vreme, cateva luni asa... i'm out of love. Cativa posibili "what if", dar nimic intens, nimic concret, nici unul care sa ma faca sa zambesc cand ii aud vocea (sau ii citesc mesajul sau ii vad poza sau...)sau macar sa tremur si sa-mi musc buzele cand ma gandesc ce i-as face. Nimic. None.

Eu iubesc foarte intens, total, uit de mine si tot ce fac e pentru a face fericit "the object of my desire(s)". Iar acum... am cativa prieteni pe care ii pot ajuta sa se indrepte spre fericirea lor, dar asta nu-mi da mie satisfactii, nu asa cum imi da zambetul unui el pe care il cred (si la momentul respectiv il si simt) al meu.

Asta poate insemna fie ca a venit momentul sa ma concentrez mai mult asupra... mea, sa devin mai egoista si sa-mi vad de planurile care ma privesc in mod direct, fie ca... You better shape up, cause I need a man,and my heart is set on you!

Clar? Ca ma simt very strange and funny asa, emptyhearted! Ca si cum habar n-am incotro ma indrept si nici macar daca sunt eu (sau vreuna dintre cele care formeaza eu-l meu). Well, at least I got my ReD shoes on... sigur nu trec neobservata.

p.s. invita-ma intr-o calatorie cu trenul sau macar cu un calut de lemn cu saua verde...

2008-12-13T05:45:00.001-08:00

Va vorbeam mai demult despre un tanar regizor foarte talentat, anume Alexandru Stanescu, al carui blog poate fi vizitat AICI - si promiteam sa revin cu informatii referitoare la 5W (Cand, Unde si Cum ii putem viziona filmele, Care dintre acestea vor fi vizionate si Cine... mai vine la eveniment.:D)

Prin urmare, VOILA!

Himere...

2008-12-01T03:13:00.000-08:00

Nu reusesc sa-mi amintesc exact ce anume caut. Probabil ca pe mine, dar altfel, sau intr-un alt context, sau in alta parte. Daca nu stiu ce caut, cum sa fac primul pas spre regasire? Stiu sigur ca e ceva ce am mai avut... dar nu stiu daca in realitate sau doar intr-un vis ce parea real. Nu stiu in care dintre lumile mele imi este locul, dar stiu ca nu le mai vreau pe toate. E greu sa te regasesti cand in jurul tau e ceata si intrezaresti doar figuri neclare. Nu stiu de ce ma incapatanez sa nu arunc felinarul asta vechi si spart, a carui flacara de-abia mai palpaie. Nici macar nu-mi lumineaza calea, ci arunca umbre care deformeaza si mai mult realitatea... sau ceea ce pare a fi real in fata mea.

Nici nu am nevoie de lumina. Pot sa pasesc si in ceata, si in intuneric. Nu trebuie decat sa cred ca voi ajunge la destinatie, indiferent cat de departe ar fi... Mi-ar fi mult mai usor daca as stii ce anume caut. Simt ca ratacesc in povestea altcuiva.

Si totusi, totul pare atat de clar si de simplu cand ma tii de mana, desi nici tu nu stii incotro mergem! Cred ca a inceput sa-mi placa sa ne ratacim. Atat de mult, incat mi-e teama ca-mi va fi dor de acest sentiment de nesiguranta dupa ce voi ajunge la destinatie.

Sunt atat de multe intrebari... Oare sa caut un felinar nou sau sa-l repar pe cel vechi? Oare vreau sa vad ce ascunde ceata? Oare o sa-mi placa ce voi gasii la capatul drumului? Daca aleg o singura lume, fara ceata si himere, unde o sa ma mai ascund cand nu stiu ce vreau?

Maitresse de la Agent Provocateur

2008-11-27T04:39:00.000-08:00

Il astept. Il presimt.

I just want it...

Francois Feldman - Les Valses De Vienne

2008-11-11T10:08:00.000-08:00

Multumesc, Cos.

Les valses de Vienne
by François Feldman

Du pont des supplices
Tombent les actrices
Et dans leurs yeux chromés
Le destin s'est brouillé

Au café de Flore
La faune et la flore
On allume le monde
Dans une fumée blonde

{Refrain:}
Maintenant que deviennent
Que deviennent les valses de Vienne ?
Dis-moi qu'est-ce que t'as fait
Pendant ces années ?
Si les mots sont les mêmes
Dis-moi si tu m'aimes...
Maintenant que deviennent
Que deviennent les valses de Vienne ?
Et les volets qui grincent
D'un château de province ?
Aujourd'hui quand tu danses
Dis, à quoi tu penses ?

Dans la Rome antique
Errent les romantiques
Les amours infidèles
S'écrivent sur logiciels

Du fond de la nuit
Remontent l'ennui
Et nos chagrins de mômes
Dans les pages du Grand Meaulnes

{au Refrain

Versuri preluate de aici!

Green Eyes...

2008-11-06T11:47:00.000-08:00

Cand eram mica aveam foarte clar in minte imaginea viitorului meu sot (wannabe): inalt, brunet, cu parul usor ondulat (nu cret, dar nici drept si in nici un caz sa nu aiba tunsoare de fotbalist), cu o tinuta impecabila (lord like), neaparat cu gropita in barbie si... cu ochii verzi. Cam astea "stiam" eu ca sunt trasaturile pe care sa le caut la persoanele de gen masculin cu care intram in contact, in order to get in love with or at least check up if... could it be...:D

Oricum, aveam prejudecati legate de blonzi cu ochii albastri. Intre timp, am avut... certain feelings si pentru un blond cu ochii albastri, si pentru un saten cu ochii caprui, asa ca... ar fi trebuit sa renunt la ideea cu the prince charming with big green eyes, nu-i asa?

Ei bine, n-am renuntat. O sa renunt probabil intr-o zi (la idee doar)... Am invatat intre timp ca ideile frumoase din povesti cu jumatati perfecte, suflete pereche si "al meu" sunt prea siropoase si departe de adevar de cele mai multe ori, sau ascund reversul medaliei. Totusi, cand mai ascult melodii ca cea din acest post, imi reamintesc ce am de... asteptat, ca de cautat chiar nu caut.

Am postat prima poza pe care am gasit-o pe google si mi-a placut, fara prejudecati legate de babe singure si pisicile lor. Pe astea chiar nu le am. Pana una alta, majoritatea motanilor printre care ma invart au ochii caprui. Poate de asta astept sa intalnesc unul cu ochii verzi. Nu, nu se accepta lentile de contact.

Apuellos Ojos Verdas - Nat King Cole

p.s. se scrie "Aquellos ojos verdes"!

Cyntia M.

2008-11-01T04:16:00.000-07:00

Can you take me there? Would you?

La Mer - Cyntia M.

O picatura de vacanta si pentru mine? Sau o stacana?

2008-10-22T14:28:00.000-07:00

A trecut o luna de la ultimul post, asa ca... (se implinesc 5 ani si o luna, dar nu de asta scriu:P)...

Vreau o vacanta mica, asa, de cateva zile, in Sibiu sau in Brasov. Eu am iesit destul de rar din Bucuresti, dar m-as muta oricand intr-unul dintre orasele astea. Sau poate in Timisoara... Sau poate in Paris...
Problema mea cu vacantele sau cu vizitarea locurilor frumoase si speciale consta in... decat fara el, mai bine deloc. Gandire stupida de muiere cretina, stiu. Ei, sper sa-mi treaca. Pentru ca tare am pofta de o vacanta mica. Si de putin must. Bine, bine, nu putin. O stacana, sa-mi sting pofta pentru toti anii in care n-am mai gustat, pentru ca n-am ajuns toamna la tara.

Five years after... Libertango!

2008-09-23T13:18:00.000-07:00

Am vrut sa am un post datat cu 23 septembrie pentru ca este o zi importanta pentru mine. Se implinesc 5 ani de cand l-am cunsocut pe... un el care mi-a ocupat multa vreme vreme gandurile si... ventriculul stang! Aveam 23 de ani. (U know, my perfect age, pe care o vreau back - again and again).

Am ales Libertango pentru ca nu stiu ce alta melodie si ce alte ritmuri s-ar potrivi mai bine. Am ales varianta de mai sus pentru ca mi-au placut mult imaginile.
Enjoy it 2!

I Need A Famous Blue Raincoat...

2008-09-11T03:00:00.000-07:00

The Blue Raincoat... Am nevoie de ea, asa cum am nevoie sa inlocuiesc uneori umbrela transparenta cu una rosie. Am nevoie de ea, ca sa am senzatia ca exista o a doua piele intre mine si ploaie, daca aleg sa nu o las sa ma atinga prea adanc. Si totusi, port umbrela doar ca sa o legan pe degetul mic, atunci cand ma plimb in ploaie. Prefer sa simt stropii curgandu-mi pe fata, atarnandu-mi de gene, imbibandu-se in materialul rochiei care ajunge sa se lipeasca strans de mine...

Nu am nevoie de ea ca sa ma protejeze de ploaie, ci pentru a-mi da senzatia ca pot sa ma invalui intr-o pelerina de cer, sa inot printre furtunile de deasupra lumii.

Anna Karina, Gainsbourg - Sous le soleil exactement - 1967

2008-09-09T11:56:00.000-07:00

...this city never sleeps... Lady... dolce vita

2008-08-05T23:50:00.000-07:00

Discover Berk The Virtual Band!

and bonus... I shell let you know why I'm doing it:

2008-08-02T12:38:00.000-07:00

Esti ceea ce vrei sa fii si ai ceea ce stii sa obtii!

2008-08-02T10:24:00.000-07:00

De fiecare data cand gresesti ma obligi sa reiau tactica de supunere!
Remember: U make me do it!
O sa incep sa cred ca iti place... Problema e ca nu-mi plac sclavii. Nu-mi mai folosesc la nimic atunci cand nu ma provoaca. Ar fi trebuit sa stii ca umilinta nu te duce pe culmi, sau, daca te ajuta sa ajungi cumva acolo sus, succesul capata un gust amar.
Be the prize, not the begger! Da, ai inteles bine. Trebuie sa fii cel ravnit, nu cel care cerseste!

Get lost and enjoy it!

2008-07-29T01:05:00.001-07:00

Tequila sau Vodka? Iarba sau Extasy? Alege clubul sau inchide-te in camera ta si danseaza pana nu te mai tin picioarele, pana cazi jos si ai impresia ca ploua din tavan. A, nu e tavan? Esti la dus? Cine te-a adus aici? Ce rece e apa! Esti ok, nu-ti face griji. Te-a ametit muzica. Muzica din capul tau. Ai dansat pe ritmurile muzicii din capul tau. E ok, poti sa adormi acum. Nu conteaza unde, afli maine cand te trezesti.

Broken dream...

2008-07-20T09:38:00.000-07:00

"Strangea cu putere stalpul subtire al baldachinului, sculptat ca o coloana veche pe care se incolacea un sarpe, dar nu-si dadea seama daca acesta urca sau cobora. Sarpele... simbolul pacatului, parca ar fi existat acolo special ca sa insemneze locul in care s-a petrecut totul. N-o mai durea deloc iar el plecase demult, lasandu-o ravasita in pat, dar inca mai strangea stalpul, de parca ar fi fost legata de el, de parca ar fi incercat sa se asigure ca n-a visat, ca n-o s-o rupa nimeni din locul acela, ca daca nu iese din camera e in siguranta. Dar nu era in siguranta. Fereastra lasata deschisa, perdeaua alba valurita de vant, rochia de matase sfasiata, dantela rosie, gustul lui de vin care-i ramasese pe buzele muscate, mirosul de tutun care se amesteca violent cu cel de liliac, toate ii spuneau ca nu e in siguranta. Stia ca e nebun. El coborase de pe fereastra pana pe terasa, ca un hot, apoi s-a dus glont spre salon, unde s-a asezat la pian si a inceput sa cante. Tare. Se auzea in toata casa si cu siguranta nimeni nu putea dormi, dar n-au indraznit sau n-au avut chef sa iasa. Era aproape dimineata si ceilalti bausera la fel de mult ca si el. Canta la pian, mandru de ce facuse, sau poate nepasator. Cand s-a facut lumina, muzica a incetat. A intrat in camera ei si a gasit-o exact asa cum o lasase, intinsa pe pat, strangand stalpul baldachinului. Privea in gol, spre fereastra. Nici macar nu l-a auzit. Oricum, nu dadea nici un semn ca ar fi constienta de prezenta lui.
- Acum nu te mai poti casatori cu el. N-o sa accepte niciodata. Va trebui sa accepti sa fii sotia mea, iti dai seama, nu? N-a fost chiar asa de rau, aproape ca as putea sa jur ca ai vrut si tu. Docila, ascultatoare... o sa fii o sotie buna. Poti locui chiar aici daca vrei. Eu... venisem de fapt sa-ti spun ca-mi pare rau, dar, vazandu-te din nou, mi-am dat seama ca nu-mi pare. Deloc. Ma bucur ca ramai a mea, iar netotul ala n-o sa te atinga in veci dupa ce va afla ca ai fost a mea. Ma bucur ca esti linistita, sunt obosit si n-aveam chef de teatru acum. Pana la urma, ti-a placut si tie, nu-i asa? O sa raman sa dorm aici, cand se vor trezi si ceilalti va fi evident ca... esti femeia mea, ai inteles?
Ea nu schita nici un gest. Nu-l privea, se uita in continuare in gol, blocata parca intr-o alta lume. Il lasa sa se aseze in pat si ramase nemiscata mult timp, lasandu-l sa adoarma. Stia ca e prea tarziu.

...

Dupa ce s-a auzit impuscatura, n-au trecut nici doua minute pana cand s-au strans cu totii in camera. L-au gasit in pat, de-abia se dezmeticea din somn si nu intelegea nimic. Era clar insa ca zgomotul venise de acolo si cautau cu totii sursa lui, cu priviri mirate, speriate si intrebatoare. La baie nu era nimeni, in camera de alaturi nu era nimeni. Urmele lasate in pat graiau de la sine, au inteles ce se intamplase. Si totusi, unde era? Si-au dat seama ca e sub pat cand sangele a inceput sa curga de sub cearsafurile brodate. Era intinsa acolo, cu genunchii stransi, de parca s-ar fi ascuns, imbracata inca in camasa de noapte de matase pe care el o sfasiase. Folosise arma lui. N-au gasit nici un bilet, nici o scrisoare. Strangea inca piciorul patului, de parca ar fi vrut sa stranga un sarpe de gat."

try...

2008-07-13T09:33:00.000-07:00

Treat me right baby... And I will stay home every day...

The meaning of love...

2008-07-13T07:45:00.000-07:00

Lemmy Caution and Natacha Von Braun discuss the meaning of love in Jean-Luc Godard's "Alphaville".

Greta Garbo: 2 motive pentru care merită invidiată

2008-07-12T07:16:00.000-07:00

Primul motiv: John Gilbert, unul dintre cei mai frumoşi bărbaţi ai anilor ’20, i-a fost partener în mai multe filme. Cuplul pe care cei doi l-au format în „Flesh and The Devil”, în 1927, a fost considerat drept „a match made for box office heaven”! Se pare că Gilbert a fost atras de Garbo şi în viaţa reală şi a cerut-o în căsătorie de trei ori. Cariera lui a decăzut o dată cu apariţia filmului cu sonor. Gurile rele spuneau că asta s-a datorat faptului că actorul avea o voce cam ciudată, piţigăiată, care stârnea râsetele publicului, dar erau doar zvonuri şi avem drept dovadă filmul „Queen Christina” în care vocea sa era chiar plăcută. Concluzia finală a rămas că declinul carierei sale s-a datorat neînţelegerilor cu Louis B. Mayer, boss-ul studiourilor, care, după o ceartă al cărei motiv era Greta Garbo, a jurat că-i va distruge cariera lui Gilbert. Adevărul nu va fi aflat poate niciodată, dar John Gilbert a început să bea foarte mult şi a murit în 1939 (după alte surse în 1936), în urma unui atac de cord. Unii spun că avea 36 de alţi, alţii că avea 40. Fiica lui, Leatrice Gilbert Fountain, a publicat în 1985 o carte despre tatăl şi mama ei, numită „Dark Star: The Untold Story of The Meteoric Rise and Fall of The Legendary John Gilbert”. Dacă are cineva o copie şi vrea să o împrumute, pot fi contactată la adresa de e-mail de la profil.

p.s. Să-mi explice şi mie cineva de ce nu mai există bărbaţi care să arate aşa? Trăsături perfecte, privire hipnotizantă, ţinută impecabilă, de drag să-i faci moştenitori unui asemenea tip. Plus că era născut pe 10 iulie (1895... sau 1897... vreau o călătorie în timp.. damn, de ce nu se poare încă?), adică era Rac (bun familist, în combinaţie cu o tăuriţă sexy, nu-i aşa?). Ca să nu mai vorbim că s-a născut într-o familie de artişti, cui nu i-ar plăcea o soacră actriţă şi un socru comedian(t)? Ok, ok, ştiu, nu era de „de casă”, a fost căsătorit de patru ori, dar chiar cred că merită să ai o dată în viaţă un astfel de partener, fie şi pentru scurt timp. Şi moştenitori cu ochii ca ai lui!

Al doilea motiv: Da, aţi ghicit, al doilea motiv este tot de sex masculin şi se numeşte Robert Taylor. Sigur că pentru el merită invidiată şi Vivien Leigh, care l-a avut partener în „Podul Waterloo” (great movie), şi Elizabeth Taylor care "l-a avut" în „Ivanhoe” sau Deborah Kerr (alături de ea l-am văzut pentru prima dată pe ecran, în „Quo Vadis”).

Ştiţi de ce i se spunea „Bărbatul cu profil perfect”?! Cum adică nu există perfecţiune? Uitaţi-vă la poze şi mai gândiţi-vă...

A fost căsătorit de două ori, prima dată cu Barbara Stanwyck, a doua oară cu Ursula Thiess, ambele actriţe. Ursula era de o frumuseţe răpitoare şi mulţi glumeau la vremea respectivă că în sfârşit Robert şi-a găsit o femeie care să fie mai frumoasă decât el. Arăta magnific şi pentru asta a şi rămas în istoria cinematografiei.
Dacă ar fi să aleg între cei doi, l-aş alege totuşi pe Gilbert, pentru că îl găsesc capabil de pasiuni mistuitoare pentru frumuseţi reci şi intangibile, adica demn de a fi personaj central intr-o drama ecranizata.

Roisin Murphy - Movie Star

2008-07-07T04:21:00.000-07:00

Va recomand si voua... Merita.

2008-05-14T14:43:00.000-07:00

Am descoperit blogul lui Alex Stanescu la recomandarea unui prieten, cu aproximativ un an in urma. L-am rasfoit la inceput, apoi am urmarit cu atentie filmele postate de el acolo, majoritatea productie proprie.

Primul articol care m-a impresionat a fost ATHENEUL meu, si
asta nu numai pentru ca existau la momentul respectiv elemente personale care ma legau de locatie, ci si pentru maniera in care este scris. Si-a pus sufletul acolo, nostalgia copilariei si viziunea personala - in care alterneaza pasiunea pentru filme, trecut, evolutie (si involutie), documentare si chiar Eliade.

Apoi, am urmarit secvente dintr-un film pe care am aflat mai tarziu ca l-a produs, scris, montat si regizat tot el, numit "Clipa asta minunata". Nu ma pot pronunta asupra lui, pentru ca (inca) nu l-am vazut in intregime. Am stiut insa ca o sa-mi placa si alte creatii ale sale atunci cand am descoperit unul dintre sonetele lui Vasile Voiculescu intr-un film ilustrat de el cu imagini din Bucurestiul anilor trecuti. Orasul meu preferat (desi il urasc uneori cu aceeasi intensitate cu care il simt al meu), in stransa legatura cu unul dintre autorii mei preferati.

In afara de acestea am mai gasit, printre altele, filme personale (din vacante), articole mai vechi scrise de el, dar si comentarii vis-a-vis de filme pe care le vazusem deja sau imi doream sa le vad de ceva vreme.

L-am cunoscut personal pe autorul lor de curand si am descoperit astfel un tip mai mult decat interesant, foarte atras de filme si de arta in general, care vorbeste cu pasiune despre subiectele care ii plac si care, cel mai important, poate, stie sa transmita cu ajutorul peliculei trairi si sentimente pe care multi dintre noi le avem si nu le constientizam sau nu stim sa le dam glas, ne arata o lume pe care o ignoram deliberat sau ne aduce aminte de vremuri pe care, desi le-am trait intens, tindem sa le uitam.

De cate ori nu vi s-a intamplat sa vedeti un peisaj minunat si sa aveti impresia ca visati ("asa incepe totul, ca intr-un vis":P), sa simtiti o adiere fina a vantului si sa aveti impresia ca ati calatorit in timp, sa ascultati zgomotul orasului si sa vi se para ireal? Nu v-ati dorit niciodata sa aveti o camera de luat vederi minuscula montata in retina, ca sa puteti imortaliza ceea ce vedeti si sa opriti astfel clipa, pastrand-o pentru eternitate pe pelicula, ca sa o puteti revedea oricand doriti?

Ei bine, AlexS poate face asta. Ne poate arata viata reflectata in cioburi de sticla, ne poata lasa sa ascultam zgomotul orasului printre note muzicale, ne poate arata locuri prin care trecem zilnic fara sa le vedem cu adevarat si ne poate dovedi, prin intermediul celei de-a saptea arte, ca BUCURESTIUL TRAIESTE!

Este titlul celui mai recent scurt-metraj semnat Alex Stanescu si puteti urmari mai jos trailerul publicat recent pe blogul autorului.

Despre "Gala Desenelor Animate" care ne-au imbogatit copilaria si adolescenta, un alt scurt-metraj produs de AlexS, puteti afla mai multe chiar de la el, asistand la re/difuzarea filmului, care va avea loc cat de curand.

Va invit sa vizitati acest spatiu in care isi publica on line creatiile, parerile si intamplarile personale, avand certitudinea ca asistati la inceputul carierei unui viitor mare cineast.

Ceai cu apa de ploaie....

2008-05-11T04:31:00.000-07:00

Am oprit apa de ploaie si am folosit-o pentru Marcelle cu sirop de artar... Aluneca in mine esenta padurii de artar. Am uitat sa adaug miere in ceasca... Desenez cerculete cu aratatorul in miere, cu privirea pierduta in gol si aer de Lizuca fara 'Dumbrava minunata' si fara soricar cuminte langa mine. Oare exista soricari cuminti? Cei pe care i-am intalnit eu erau niste dracusori nesuferiti, care-si bagau botul lung si curios peste tot. Din aceia care te musca de glezne si apoi se gudura pe langa tine, ca si stapanii lor.

Adorm pe veranda cu degetul in gura, ca un sugar. Visez un cal alb pe plaja, un cal ratacit care nu stie ce cauta acolo. Cand ma voi trezi, nu va mai fi nici urma de miere pe degetul meu. Imi voi prinde in par o floare galbena de hibiscus si voi porni spre plaja, sa caut cai albi rataciti in spuma marii. Purtand in mine seva de artar, ma voi indrepta spre alge, infruntand briza care se va strecura obraznica pe sub rochia alba...

Nici urma de cal alb. Toti caii de pe plaja sunt negri astazi. Asta ma face sa-mi doresc un cal aramiu, cu coama blonda. N-am stiut niciodata cum se numeste rasa aceasta de cai, dar stiu sigur ca n-am sa-i gasesc pe plaja. Au fugit de ploaie si s-au ascuns in munti, intr-o zi de toamna, schimbandu-si culoarea dupa frunzele din padure, ca sa nu-i mai recunoasca nimeni.

Mi-ar placea sa am un astfel de cal, sa ma plimbe toamna pe munte, sa ma ajute sa fug de toate gandurile rele care ma urmaresc cand nu ma aude nimeni. As vrea sa am un cal care sa-si schimbe culoarea in functie de locul in care ne aflam, ca un cameleon. Sa se faca verde cand urcam dealurile, auriu cand suntem pe plaja, albastru-verzui cand se lasa atins de apa marii, transparent cand ploua, cenusiu cand e ceata... Sa fie ireal si imposibil de recunoscut, asa cum sunt eu in visele mele. Un cal care sa-si transforme picioarele in roti cand ajungem pe autostrada, iar atunci cand ajungem in oras le transforma inapoi in picioare, lungi, lungi de tot, ca sa ma poata purta pe deasupra cladirilor. Sa sar cu el peste firele de telegraf, ca la curse, razand de pasarile care isi obosesc aripile ca sa ajunga atat de sus.

Rup o bucata de cer sa mi-o asez pe umeri ca mantie albastra si o simt cum imi intra in piele, in timp ce se topeste. Ma transform in pasare albastra si adorm pe un nor de pe care voi cadea de indata ce se va lasa sorbit de soare.

Numar secundele in cadere... Refuz sa zbor, astept sa ating apa marii si sa ma topesc in ea. 1,2,3,4...

Be Happy, Annie! (29 aprilie)

2008-04-30T05:33:00.000-07:00

A fost ziua mea... 23 de ani... Hmmm, ok, ok, 27!:D

A fost foarte frumos. Multumesc tuturor pentru urari si pentru cadouri, iar celor care m-au onorat cu prezenta la "La Scena", dar si celor care nu au ajuns, le repet invitatia pentru prima ocazie pe care o vom avea saptamana viitoare, cand ma intorc de la tara. Mi-a placut foarte mult locul. Desi am lucrat in zona multa vreme si auzisem de el, l-am descoperit de-abia ieri. Coincidenta face sa fiu nascuta de Ziua Internationala a Dansului, asa ca a avut loc acolo si un spectacol de dans, cu participarea intensa a Ioanei Marchidan.

Am primit urari care sper din suflet sa se implineasca (mai ales cele legate de dorinte:P), cadouri foarte frumoase (MULTUMESC MULT TUTUROR!!!), dar, din pacate, n-am avut parte de poze, pentru ca cele trei persoane pe care le-am rugat sa vina cu aparatul de fotografiat l-au uitat (sau, stiindu-ma obsedata de poze, s-au gandit ca vin eu sigur cu al meu si vreau doar sa fie mai multe aparate... deh, vedeta din mine vrea multe blitzuri:P). Prin urmare, desi am fost o scumpica (really, chiar mi-a placut de mine si am primit complimente toata ziua, atat pentru look cat si pentru tinuta), am doar doua sau trei poze facute cu telefonul. Nu face nimic, ne pozam in alte ocazii. Oricum, recomand tuturor "La Scena" si promit ca o sa revin cat pot eu de des.

Nu stiu daca am mai mentionat pe undeva pe aici, dar ori de cate ori am ocazia insir personalitati care s-au nascut in aceeasi zi cu mine, so here I go: Uma Thurman, Michelle Pfeiffer, Daniel Day Lewis, Jerry Seinfeld, Duke Elington, Mircea Veroiu si Floooriiiinnnn Caaaliiineeescuuuu!!!

Despre florile mele (alstroemeria de la "despre mine...), intr-un post viitor. Acum imi fac bagajele, plec in vacanta.

Kiss-Kiss, everybody! Thank you for being there for me and for your beautiful (pocket:P)thoughts!

p.s. Explicatia titlului: asta scria pe tortul meu de majorat, some (not long:P) time ago!:)

I wanna feel the smell of the wet green!!!

2008-04-15T12:28:00.000-07:00

Ieri. Dimineata. Intre doua ploi. Racoare. Eu, grabita, pe drumul dintre casa si metrou. Intarziasem la serviciu, ca de obicei.

Am tendinta de a-mi tine respiratia atunci cand ma concentrez sau cand sunt stresata, asa ca la cateva secunde trageam cate o gura mare de aer proaspat. Minunat sentiment.

Gandesc: trebuie neaparat sa plec mai devreme maine, ca sa pot parcurge drumul asta plimbandu-ma, nu in graba, si sa ma bucur pe deplin de mirosul de verde umed. Era un amestec inefabil de senzatii: racoarea placuta, stropii de ploaie aveau aroma de primavara coapta, castanii infloriti miroseau divin, iarba avea cel mai frumos verde crud din lume, pomii cu flori roz se leganau in ritmul ploii (cei cu flori albe s-au cam scuturat deja si oricum mirosul lor ar fi fost dulceag, diferit)si, cel mai important, poate, eu stiam ca undeva, nu foarte departe, cineva ma iubeste.

(bonus: imagine cu parcul meu:P)

Senzatia n-a durat prea mult, parcurg cam in cinci minute drumul dintre casa si metrou... Deh! Cobor la metrou. Aglomerata vagauna. Dar aglomerata rau. Cu o zi inante revazusem un film din categoria haioase, dar adevarate, cu muuulti chinezi la metrou, inghesuindu-se ca sardelele sa incapa cat mai multi. Ei... intarziasem, asa ca am urcat, nu l-am mai asteptat pe urmatorul. O doamna urcase inaintea mea si am incercat sa pasesc incet, sa nu o imping. "Sunt o finuta", am gandit, "nu ma imbulzesc ca toti taranii si neghiobii"! Numai ca...
Exact atunci cand s-a anuntat "Atentie - se inchid usile", un individ care fugea pe scari aterizeaza langa mine. Mentionez ca eram atat de aproape de usa, incat imi feream usor geanta si maneca sa nu fie agatate intre usi la plecare. Tipul insa m-a impins "din zbor" si usa s-a inchis in spatele lui. A trebuit sa ma imping fara sa vreau in doamna din spatele meu.

Acu'i acu'!
Individul, ca la 25-28 de ani, era inalt fix cat sa-i ajung eu cu nasul la nivelul gurii. Eram cam la el in brate, deh, prinsa la inghesuiala, asa ca ma fortam sa nu-l privesc in ochii. Incercam sa intorc usor ba capul, ba privirea, spre ceilalti oameni-sardele din vagon. Si atunci se intampla ceva ce nu puteam anticipa! Individul CASCA! Da, da, serios, incepe sa caste, o gura mare cat o sura, iar eu cu nasul la nivelul gurii dumnealui! Cat pe ce sa ma muste de frumusete de nasuc supradimensionat.

Eu oricum tin la spatiul personal si nu suport ideea de a mi se respira pe fata, nici macar la cosmetica. Iubitul meu e singurul care are voie sa intre in acel spatiu. Si poftim nesimtire, individul asta complet necunoscut, (inaltut, saten, ochii caprui-verzi, casual/sporty:P) atenteaza la spatiul meu si cat pe ce sa-mi reteze varful nasului. In fine, inchide el gura inainte sa gandesc eu toate cele si nu apuc sa ma linistesc bine, ca il vad cum deschide a doua oara gura aia nesimtita ca si el!
Instincitv, dau un pas in spate! Moment in care simt ceva tare in locuri nepermise. Imi amintesc din fericire in timp util ca in spatele meu e o doamna, asa ca ceea ce am simtit trebuie sa fi fost umbrela dumneaei.

Gandesc: Cu atat mai mult trebuie sa ma trezesc la timp maine, ca sa ma pot bucura de mirosul de verde umed, inainte de a intra din nou la metrou, sa-mi caste nesimtiti in nas!

Ajung cu bine pana la Dristor. In pasaj iau un exemplar de 'Compact' - ziarul metroului:P si imi citesc horoscopul inainte de a ajunge sa schimb trenurile. E de bine. Zice ca ma iubeste. Nu-mi mai fac griji, daca scrie si in ziar!:P

Leapsha...:D

2008-04-13T09:17:00.001-07:00

Am primit o leapsa de la Carmencita (intr-adevar, sunt f. ocupata, asa ca am descoperit doar adineaori ca m-ai "oropsit":P) si incerc sa o onorez cat mai onorabil!:P

3 filme care sunt pe placul tau:

Normal ca nu pot alege numai 3... dar o sa incerc... sa le pun macar pe 3 randuri:D
- Pe aripile vantului/Podul Waterloo/Un tramvai numit dorinta/Gilda/Noaptea igoanei
- Pianistul/La Dolce Vita/The dreamers/Volver/Pacientul englez/Ultimul imparat
- Splendoare in iarba/Rebel fara cauza/Breakfast at Tiffany's/Parfum de femeie

3 mancaruri pe care le-ai da gata oricand:

Sa nu exageram, nu chiar oricand, dar imi plac...

- mini-eclere cu crema de ness/cafea/ salata de fructe cu crema de whiskey/in general retetele casei (home made pancakes with home made chocolate:D), cu limonada:P
- gratar din piept de pui cu salata de vara sau de ardei Capia copti sau cu orice, mai ales servit la iarba verde sau pe veranda
- porumb copt, la mare sau la Bran sau la tara, la foc de tabara...

3 carti citibile aproape oricand:

Nu mi se pare corect ca sunt numai 3, dar, ce-i drept, m-as cam fi intins, as fi revenit la lista, poate e mai bine asa...

- La Medeleni- Ionel Teodoreanu - de citit in vacanta.
- Povestiri orientale - Marguerite Yourcenar/ Impreuna - Anna Gavalda - de citit in tren sau in parc.
- orice/tot de Mircea Eliade - de citit oricand, de preferinta pana in 30 de ani.

3 locuri de umblat hai-hui:

- in Bucuresti: Strada Mantuleasa, toate strazile de pe langa Manastirea Casin (nu stiu pe unde am luat-o, dar am iesit undeva in statie la 300),traseul Academia Militara-Cotroceni-Eroilor), zona Icoanei, Victoria, Ana Ipatescu, chiar si Caranda(pt. ca am crescut pe acolo) si in general stradutele astea linistite unde sunt case frumoase, flori si catei destepti, care nu musca tot ce prind; Cismigiu (and Co.:P), Herastrau, Parcul Politehnicii, Parcul Ioanin, parcul Ion Voicu, Gradina Botanica, + toate terasele care au iesire spre lacul Floreasca, de luat la rand...:)
-in tara: Sinaia, Brasov, Hunedoara, Tg. Jiu, Constanta, Arad, Timisoara, Sighisoara, Sibiu. peste tot.
- outside: tot omul ar trebui sa ajunga sa vada locurile pe unde au crescut sau care i-au inspirat pe scriitorii preferati, principalele capitale si cel putin un loc exotic, cu o cultura diametral opusa; eu vreau sa ajung in Paris, Milano, Barcelona, Praga, Viena, Las Vegas, Bora Bora, Tahiti, Tokio, India, MunteNegru...

3 locuri pe unde ai zabovit mai mult(in afara de domiciliu)

- casele unor prieteni, unde chiar ma simt bine;)
- casele de vacanta ale unor prieteni, unde ma simt si mai bine;;)
- diverse orase de provincie, mai ales Sibiu, Brasov si Constanta; imi place si Tg. Jiu si sunt f. sigura ca o sa-mi placa mult de tot in Iasi (asta pt ca mi-a placut f. mult "La Medeleni");)

3 emisiuni la TV:
Am f. putin timp pe care imi permit sa il dedic unor asemena activitati; in general, cand am timp de tv, aleg din program diverse filme, f. vechi, relativ noi sau documentare, canalele favorite pt. asta fiind TCM, MGM, TVR2, TVR Cultural, HBO, uneori B1 sau National TV - dar, dak trebuie emisiuni...

- Oprah – Euphoria - uneori;
- Jurnalul cultural - TVR Cultural - tot uneori, dar ceva mai des...
- Duminica in familie – Antena 1 - uneori;

3 site-uri la care faci mai multe afisari intr-o zi:

- diverse bloguri ale amicilor mei, mai mult sau mai putin virtuali:)
- www.yahoomail.com (deh, i have to...)
- www.fashionandbeauty.ro si www.vogue.co.uk (yeah, i love to...):P

3 oropsiti ai lepsei mele:

- Anna Starka - sunt chiar curioasa sa vad ce alegeri face:)
- Alex - pt. ca imi este cititor fidel si vreau sa vad si asa ceva la el pe blog...
- Raluci - ca sa vad ce impletituri va face de data asta;;)

p.s. Leapsha asta poate fi preluata de aici de absolut orice doritor. Va rog, va rog sa va serviti, nu va sfiiti, chiar va rog!!!

Ce urme ai lasat cand ai trecut prin mine...

2008-04-09T03:48:00.000-07:00

Am inceput sa-mi doresc lucruri noi
Cum ar fi sa ma pot arcui dupa forma ta fara sa ma doara.

Am ramas cu visele tale in minte si le-am ascultat
Pana cand au devenit si ale mele.

Am invatat sa gasesc perfectiunea in alb sau negru
Chiar daca griurile sunt cele care ma ajuta sa merg mai departe.

Am inteles ca "pentru totdeauna" este o utopie perversa
Si ca pierd farmecul clipelor de acum de fiecare data cand ma gandesc la cele viitoare.

Am invatat ca tot sensul unei vieti poate fi gasit intr-o singura noapte
Si ca tot ce ai acum poti pierde definitiv in clipa urmatoare.

Am iubit culorile universului tau de indata ce le-am zarit
Chiar daca acum le vad doar de la distanta si nu le mai pot atinge.

Am invatat ca nu trebuie sa te atasezi nici de oameni, nici de lucruri
Pentru ca se pierd sau se uzeaza la fel de usor.

Stiu acum ca ceea ce te las sa rupi din mine se va reface in timp
Dar acel timp acordat vindecarii e timp pierdut din viata mea

Si sper sa nu-mi mai doresc niciodata sa privesc in ochii o salbaticiune
Nici sa-i arat luminile orasului de la inaltimea ferestrei mele.

Ai lasat urme de Converse, amprente de degete aspre si muscaturi acide
Ai sfasiat dantele si ai zdrobit intreaga fiinta de sub ele

Apoi ai deschis larg fereasta, ca sa poata fi luata de vant
Si sa poti ramane din nou singur in patul ravasit.

Acum ti se pare ca imi auzi vocea cand intra vantul pe fereastra
Si imi simti parfumul dupa fiecare ploaie de vara.

Ar trebui sa-mi fie mai usor, stiind ca tie iti este greu
Dar, dintr-un motiv prea abstract pentru intelegerea mea,
Gustul amintirii imi este mai drag decat cel al razbunarii.

"Smooth Criminal", tu ce amintiri pastrezi din tot ce-a fost?
Cine iti mai ghideaza pasii rataciti in intuneric?
Cine iti mai incalzeste sufletul, acum ca mi-ai inghetat sangele
Inainte de a ajunge la inima? Pulsezi in gol, ca si mine?

Am trait fericirea de a stii ca ai nevoie de mine
Poate n-o sa mai simt asta, dar amintirea imi e de ajuns.

p.s. Orice asemanare cu persoane sau intamplari adevarate este pur intamplatoare.

Albastru de Balasa, cu intarziere...

2008-04-09T01:52:00.000-07:00

In ziua in care a murit Sabin Balasa, cei de la Antena 2 au redifuzat o emisiune in care fusese invitat la o discutie cu o tipa al carei nume nu il retin, dar careia i-am apreciat usurinta cu care aborda orice subiect.
L-a intrebat daca regreta ca nu si-a gasit marea iubire pana la aceasta varsta. El a recunoscut ca este unul dintre marile sale regrete.
De amintit faptul ca pictorul Sabin Balasa a fost casatorit de 5 ori.

De cand ma stiu, am vrut sa cred ca fiecare isi gaseste undeva, chiar daca pentru foarte putin timp, acea jumatate. Poate pentru ca primele mele lecturi au fost povestile, asa cum mi se pare normal sa fie pentru orice copil.
A nu avea parte de asta (de jumatatea care sa te completeze perfect) mi se parea un fel de blestem, de pedeapsa, de urmare fireasca a faptului ca nu ai meritat o asemenea sansa. De fapt, si acum vad situatia tot cam asa. Numai ca... Ma gandeam si la faptul ca lui Sabin Balasa i s-a dat altceva in schimb. Talentul. Prea mult, poate, ca sa i se mai dea si o iubire profunda si durabila, care sa-i aduca exaltarea necesara unei vieti de om. Sau, poate, pentru el, completarea spirituala a avut loc prin alta prezenta de sex feminin: arta, mai exact pictura (si uneori si sora ei, sculptura).

Asta daca nu cumva a intalnit marea iubire in viata, dar nu a stiut sa o vada, sau a lasat-o sa treaca pe langa el, sau nu a recunoscut-o drept mare iubire pentru ca nu a fost ceva de durata, sau... Am auzit ca se poate intampla si asa ceva. "E posibil sa-ti ratezi soarta, s-o lasi sa treaca pe langa tine, daca nu esti atent", imi spunea un batran pescar pe care l-am cunoscut mai demult, un om simplu, dar care gasise multe raspunsuri si retete care ii aduceau fericirea.

Poate i s-a dat genialitatea artistica si i s-a luat dreptul la iubirea omeneasca, poate a fost pedepsit pentru cine stie ce greseli (mandria?), poate n-a stiut sa vada ce a avut, pentru ca gandurile lui era ratacite in adancul si in acelasi timp inaltul albastru...

Imi amintesc si un interviu mai vechi, tot cu Sabin Balasa, in care vorbea despre pasiunea pentru albastru, culoarea care te calmeaza si te energizeaza in acelasi timp, si dispretul pentru galbenul acela urat, tare, culoarea bolii. Mai exact, vorbea despre cum a fost nevoit sa renunte la un atelier unde ii facea mare placere sa lucreze, pentru ca lumina era excelenta in acea incapere, atunci cand "vecinii de langa casa" au ales sa zugraveasca un perete pe care el il vedea pe fereastra intr-un galben foarte urat. Nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ca nu ar fi apreciat defel moda acestei veri, in care toate don'soarele o sa poarte galbenul acela tare si oribil. Poate chiar i-ar fi facut rau.

Regret ca nu a avut parte de batai ale inimii in numele iubirii, chiar daca asta ar fi fost pretul pe care a trebuit sa-l plateasca pentru darul inspiratiei de a crea albastrul profund de Balasa. Sper ca acolo unde e acum ii surade alaturi o blonda Hildegard, daca e posibil.

Is she/he the one?!?!?

2008-04-02T12:06:00.000-07:00

M-a cautat astazi un tip... cu care nu mai vorbisem de mult timp. Nici nu mai stiu de cand. Il evitam cat puteam de des, pentru ca stiam ca... mi-am dat seama ca incepuse sa simta pentru mine niste chestii. Nepermise, din punctul meu de vedere.

Cand ne-am cunoscut, eu eram foarte indragostita de un altul. "Prince Charming", asa l-a numit el cand i-am povestit. Cred ca de fapt tipul asta, sa-i spunem X-ulescu, s-a indragostit de mine pentru felul in care vorbeam despre cel pe care il iubeam - atunci. Iubea ideea de iubire, ideea de a fi si el iubit astfel intr-o zi. Mi se confesa, imi spunea cat isi doreste sa intalneasca intr-o zi o fata care sa-l iubeasca, sa o simta a lui, sa aiba incredere in ea si altele asemenea. Cred ca e vina mea ca i-am bagat si lui in cap ideea de "soul_mate", in care eu chiar credeam atunci din tot sufletul.

Anyway, cand mi-am dat seama ca incepe sa ma placa (ma tot lua cu "nu mai exista fete ca tine", "tu mereu esti buna si meru ma ajuti si stii ce sa spui", "daca nu erai tu nu stiu ce ma faceam", "ce minunat e sa ai pe cineva asa ca tine alaturi"), a devenit deodata foarte agasant.

I-am spus ca daca mai simt cea mai mica intentie de a se da la mine sau a-mi face declaratii, nu mai vorbesc cu el niciodata, ca nu se mai poate asa. Ca n-o sa fie niciodata nimic intre noi si ca trebuie sa-si gaseasca si el pe cineva al lui. A promis ca o sa se abtina. Si totusi...

Cand intram pe messenger si ma vedea online, ma lua direct cu "Ce mai faci? Mi-a fost dor de tine..." iar mie imi venea sa-l strang de gat. M-am pus pe invisible. Si-a bagat program sa ma poata vedea si imi scria "I can see you"... Imi trimtea mesaje siropoase cum ca el tine la mine si ii pare rau daca m-a suparat, ca nu asta a fost intentia lui. Imi prezenta tot felul de prieteni de-ai lui, care imi spuneau ca "X... vb. foarte frumos despre tine".

Stiu ca suna groaznic ce spun, dar avea un stil deosebit de iritant. Avea tot timpul nevoie de gesturi de afectiune si toate mesajele lui contineau chestii gen "tu tii la mine? stii ca esti cel mai bun prieten pe care il am si as face absolut orice pentru tine? iti doresc tot binele din lumea si Dumnezeu sa te aiba in paza lui!", spuse la cinci minute. Stiu ca eu par zgripturoaica aici si ca alte fete ar da orice pt un iubaretz din asta dar, jur, ma calca pe nervi cu atata grija si afectiune fortata. Daca l-as fi iubit, poate, as fi vazut altfel situatia, dar... nu-i puteam oferi mai mult decat ceea ce le ofer tuturor. Imi era clar asta.

Nu-l mai suportam. Nu este din Romania, si ma pomeneam ca ma suna de acolo de unde e el, suparat ca nu dau nici un semn de viata. Ca de ce numai el trebuie sa sune. Ca sunt cea mai buna prietena a lui si le-a povestit tuturor despre mine, iar acum nu intelege ce se intampla. Ca ma vrea inapoi.

Si atunci i-am spus ca ma marit. Ca fac pregatiri de nunta si nu am timp. Ca tocmai pregateam marturii din ciocolata alba si neagra, in forma de foi de papirus purtate de ingerasi, pe care am gravat o urare de bun-venit invitatilor. Mi-a spus ca i se pare minunata ideea si ca numai eu puteam sa ma gandesc la asa ceva. Ca si-ar fi dorit sa aiba si el pe cineva asa. Din nou. Dar macar stia acum sigur ca sunt a altcuiva.

I-am dat si o data a nuntii, la care, sincer, ma gandisem serios, imi placea la nebunie cum suna. 07.07.2007.:) Nu ca suna bine?!:)Imi plac cifrele impare.:)

Pe masura ce data se apropia, ma intreba cum merg pregatirile. Pana la urma i-am spus ca nu era adevarat. A inteles. Am vorbit insa din ce in ce mai rar. Aveam mult de lucru si fie a inteles, fie a renuntat. Imi mai scria din cand in cand. Eram nesimtita si nu-l bagam in seama. Speram ca o sa-i treaca pana la urma si stiam ca i-ar fi mai usor dak nu vorbesc deloc cu el.

A trecut mult timp de cand n-am mai vorbit. Astzi insa m-a cautat. Mi-a spus ca a cunsocut o fata care e exact ca mine. Ca el crede sincer ca o iubeste si e singura pe care o vede mama copiilor sai. Voia sa stie cum poate fi sigur daca "she's the one"! Vorba cantecului.:) Un cantec pe care mi l-a trimis un prieten acum mult timp, in cu totul alte circumstante, si pe care l-am reauzit de curand intr-un magazin.

Anyway, voiam sa-i spun ca nu exista reguli. Exista coincidente, dar nu reguli.

- "Numai timpul poate spune daca o sa fiti impreuna mereu sau doar pentru o vreme. Nu poti mai bine sa te bucuri de ce ai acum? Vezi mai tarziu daca treceti proba timpului!"

- "Pai suntem impreuna de un an! Deci, asta inseamna ca ea e aleasa, nu? N-am rezistat cu nimeni atat de mult!"

- "Rememeber Prince Charming? Au trecut mai mult de patru ani de cand... Si acum nici macar nu-l urasc. Nu mai simt nimic. Mi-e absolut indiferent!"

La care el a inceput efectiv sa planga.

- "Nu se poate asa ceva! Tu m-ai invatat sa cred in asta, de cand te stiu pe tine imi doresc si eu pe cineva sa ma iubeasca asa si acum tu imi spui ca nu exista?!!"

Mi-a parut rau. Ma simteam prost. I-am spus ca ce mi s-a intamplat mie nu are nici o legatura cu el sau cu altcineva. Ca eu inca mai cred ca exista "the one" (aici cred ca am cam mintit...), doar ca n-a fost de data asta, si ca nu poti judeca dupa absolut nimic daca ai nimerit bine sau mai ai de asteptat. Ca timpul o sa spuna daca ea e cea potrivita si ca ar trebui sa se bucure de ce simte acum, indiferent de ce-o sa se intample mai tarziu. Si ce credeti ca a inteles el din toate astea???

-"Deci acum esti singura, nu mai ai pe nimeni, nu? Nu te mai mariti, nu-l mai iubesti, acum nu mai exista Charming! Hmmm... Exact asa o fata ca tine mi-ar trebui si mie!"...

WTF!

Anecdote de pe vremuri...:)

2008-03-30T03:41:00.000-07:00

Amintiri din copilaria mea:D

2008-03-29T12:49:00.000-07:00

Excelente scenete! Imi amintesc de o gluma care circula pe vremuri, despre Sergiu Nicolaescu, gluma care l-a amuzat chiar si pe el si pe care a citat-o la premiera filmului "Orient Express", aceea cu "regie: Sergiu Nicolaescu; scenariu: Sergiu Nicolaescu; personaj principal: Sergiu Nicolaescu; personaj secundar: Sergiu Nicolaescu; in rolul calului: ati ghicit, tot Sergiu Nicolaescu!
Aici, in schimb, il avem pe Florin Piersic, in ... toate rolurile.:)
Must (re)see!

Paso doble con el diablo! Inceputul.

2008-03-26T11:26:00.000-07:00

Brrr!!! Friiig, frig si un vant nebun respira furios printre blocuri
Ameninta sa le inghete dintr-o suflare si le loveste crunt
A spart un geam ce l-a sfidat ramanand deschis, in lipsa stapanei
A infoiat perdelele pana au ajuns sa darame vaza de pe masa
Lalele au cazut pe covor si se zbat intre viata si moarte
Apa din vaza picura de pe masa de sticla neagra
Mai intai un strop... Apoi asteptare si rugaminti disperate
Transformate in soapte alungate de suieratul vantului
Pana ce urmatorul se indura sa cada.

Bietele lalele si-au pierdut culoarea
Ciclamul lor vesel a fugit speriat si s-a lovit de pereti
Forme de corole strivite s-au intiparit peste tapetul invizibil
Ca niste pasari ranite, trantite acolo de vartej.
Fantomele lor au ramas albe langa masa si tremura bolnave
N-a ramas nici urma de verde pe frunze, acum sunt negre si se vor usca
Poarta doliu dupa florile care au fost inainte de furtuna
Incearca sa imbratiseze petalele decolorate de vant
Si sorb infrigurate lacrimile ce cad cu greu printre cioburile vazei.

Cristalul rece sangereaza, s-a ranit si a tipat
Piciorul descult al stapanei l-a atins din nebagare de seama
Muzica de afara prevesteste inca o tragedie in viata ei searbada
Inca un vis cu aripile frante si inca o iubire pierduta inainte de a se naste.
Furtuna de pe corzi a fost mereu aducatoare de semne pentru ea,
Semn ca el o va uita ascunsa intr-un sertar si va pierde cheia
Va ramane incuiata acolo si va plange uneori, crezand ca el nu o poate auzi
Iar el nu va spune nimic, pentru ca nu va stii sigur daca nu lacrimile lui se aud
Picurand din vaza sparta. Va fi si el un ciob de cristal, lovit de furtuna.

The last tear drop!

2008-03-23T11:52:00.000-07:00

Voiam doar sa stiu cand ai de gand sa te intorci... Ca sa ma poti vedea plecand!

De fapt, nu tin atat de mult la tine incat sa-mi pese
De ce o sa simti cand gasesti casa goala
Si intuneric.

N-o sa-ti las nici macar urme de parfum pe piele
Ca amintire.
Nici n-o sa stii ca am fost pe aici.

Ma evapor.
Departe de tot ce-a fost si ce n-a fost intre noi
E mai bine sa crezi ca ai visat.

Asa ca n-o sa te astept... Mai bine plec fara sa stii in ce directie am luat-o!

Patsy Cline...

2008-03-23T05:14:00.000-07:00

Doua melodii "oldies and goldies" care se potrivesc postului de mai jos. Triste, dar...

I fall to pieces... cause I got your pictures... She's got you!

Boys and Girls! F..k you for leaving without saying GoodBye and Why...

2008-03-22T03:04:00.000-07:00

Se stie ca barbatii si femeile gandesc diferit. S-a tot scris despre asta. Chiar si atunci cand privesc amandoi in aceeasi directie, cand isi doresc aceleasi lucruri si sunt siguri de ceea ce simt, reactioneaza diferit, prin prisma temerilor pe care le au, temeri acumulate de-alungul experientelor anterioare, ale lor sau ale prietenilor.

Am tot incercat sa simplific ecuatia, sa gasesc aspecte comune, dar stiu ca unii oamenii nu-si pot explica nici lor de ce fac anumite alegeri sau de ce au anumite reactii, asadar nu se pune problema sa le poata explica altora.

De exemplu, un baiat, cat ar fi de indragostit, se gandeste adesea ca ea l-ar putea insela, nu conteaza in ce imprejurari, sau ca ea il minte cand spune ca a fost doar cu prietenele in oras (adica, e clar ca au fost in oras ca sa agate, nu?), ca a avut doar doi iubiti inaintea lui (doar n-o sa recunoasca acum ca i-a palcut sa se...), nu intelege ca nu se pot vedea pentru ca trebuie sa ajunga la salonul de infrumusetare sau n-a avut timp sa-si faca manichiura, sau altele asemenea.

El nu intelege sau minimalizeaza importanta a ceea ce spune ea. Orice nemultumire a ei este pentru el o jignire personala, o critica negativa cu care nu vrea sa se confrunte si atunci prefera sa termine cu fata decat sa analizeze daca a gresit el cu ceva. Daca prietena vine si ii spune ca s-a simtit deranjata de o anumita atitudine a lui, sau ca s-a simtit ignorata, sau ca i-a picat prost o fraza/actiune, baiatul/barbatul reactioneza violent. "A, nu-i convine? Inseamna ca-i proasta, sa-si gaseasca alt fraier ca eu nu stau la cheremul ei, nu-i datorez nimic!"
Iar daca se intampla ca fata sa vrea sa intrerupa relatia, desi spune ca inca il iubeste, el nu intelege din asta ca ea a avut de tolerat mai multe comportamente neadecvate din partea lui si cere respect, atentie sau alta atitudine, ci intelege ca ea vrea pe altcineva, nu-l mai iubeste, nu stie ce vrea de la viata sau ca problema e de fapt ca iar a avut ghinionul sa intalneasca o femeie complicata, o fiinta din aceea pe care nu o poate intelege nimeni.

O fata, pentru ca asa sunt fetele construite, tinde sa exagereze orice gest al partenereului.

Nu m-a sunat 3 zile? Clar, are pe altcineva, nu mai suntem impreuna si nenorocitul nici macar n-a avut bunul simt sa-mi spuna, a disparut pur si simplu.

A amanat intalnirea de diseara, spunand ca are treaba la serviciu? "Clar, pentru el exista alte lucruri mai importante decat mine, pune munca pe primul loc si prefera sa stea cu colegii acolo in loc sa fie cu mine! Nu ma mai iubeste! Hmmm... dar daca are vreo colega draguta? Chiar, spalacita aia care s-a oferit sa-l aduca acasa intr-o seara cu masina ca stau in aceeasi zona, sigur nenorocita aia ii face ochii dulci! Gata, s-a terminat, nu-i mai place de mine", gandeste ea lacrimand si da fuga la baie apoi sa stearga de pe obraji mascara si fardul care se scurg o data cu ele, iar in oglinda incepe sa-si vada toate defectele!

"Of, am putina celulita pe coapse, a observat in dimineata aia in care m-a surprins la dus! Si sanii nu sunt chiar perfecti, desi au trecut testul creionului, poate aia ii are mai frumosi! Poate nu-i mai plac blondele, toata lumea spune ca sunt proaste si eu chiar n-am stiut ce sa-i raspund cand m-a intrebat daca stiu ceva despre programul ala pentru computer... Oare ar trebui sa ma fac bruneta? Nu, nu mi-ar sta bine, dar macar un saten, asa, cuminte? M-a si vazut cu ochelari, cand a venit sa ma ia de la scoala, uitasem ca vine si nu mi-am pus lentilele de contact! Fir-ar sa fie! Si mai aveam si parul prins in coada, nu avusesem timp sa il intind cu placa! Ce ghinion, Dumnezeule, ce ghinion! S-a terminat, nu ma mai iubeste, crede ca sunt proasta si urata si nici macar nu stie cum sa-mi spuna, ma lasa asa, ca pe ultima zdreanta! Mi-a spus ca ma iubeste doar ca sa vada daca ma culc cu el! Si nici macar pentru asta nu-l mai atrag, data trecuta cand am dormit la el era obosit si a adormit in timp ce ne uitam la film! M-a mintit in tot timpul asta, iar eu credeam ca e ceva special intre noi"!

Care va sa zica, drama in toata regula!

M-am aliat intotdeauna cu baietii care au avut de-a face cu fete superficiale, atente la statutul social sau la beneficiile pe care le aduce cu ea relatia, mai degraba decat la ceea ce simt. Am fost de acord cu ei cand le-au urat si le-au definit drept curve pe cele care inselau fara remuscari. M-au surprins la inceput cei care aveau motive sa planga pentru o fata, cei care erau neiubiti sau lipsiti de vreo sansa de a fi cu fiinta pe care o simteau a lor, fara ca ea sa stie. I-am considerat poate slabi, mult prea sensibili, dar am fost intru totul de acord cu motivele pentru care puneau la colt anumite persoane de sex feminin.

In acelasi timp, am fost solidara cu acele fete care, desi daruiesc tot ce au, asa cum stiu ele, sunt sincere si le pasa si fac tot posibilul sa nu agaseze si sa nu sufoce prin omniprezenta, ramanand in acelasi timp la dispozitie pentru distractie si pentru momentele in care el are nevoie de un umar de sprijin (asta o solicita si ele de la ei, dar multi se feresc de astfel de responsabilitati, de cele mai multe ori inconstient, prefera o partenera puternica si descurcareata - o fata cu probleme in familie sau in relatii sau de orice fel... isi pierde din farmec destul de repede), ei, in ciuda tuturor acestor calitati, sunt parasite pentru ca el... s-a plictisit sau vrea altceva. Nu il pot condamna pe el pentru ca s-a plictisit, poate nici ea nu e neaparat vinovata ca nu a reusit sa-i mentina atentia si fascinatia, dar atitudinea lui, in astfel de conditii, este de multe ori de condamnat. Spune domnule clar: nu mai vreau! Esti ok, imi placi, esti o tipa super, doar ca eu imi doresc altceva, sau nu sunt pregatit pentru ceva serios, sau orice! Mai bine o minti, daca e nevoie, dar nu o lasa asa, in ceata!

Cel mai grav mi se pare faptul ca cel care alege sa intrerupa o relatie, sau sa nu se mai implice, dupa o perioada de o saptamana, doua sau trei (sau mai mult?)de tatonari in care celalalt isi face sperante, nu realizeaza impactul pe care acea ruptura o are asupra persoanei parasite/ignorate. Daca tu nu mai simti nimic sau nu mai ai chef, nu inseamna ca persoana in cauza simte la fel. Nu te va condamna nimeni ca nu mai vrei. Nu trebuie sa ramaneti prieteni. Nu trebuie sa ii dai explicatii. Doar spune-i ca nu merge si ca nu are nici o vina! Ca vrei altceva! Ca nu esti sigur! Orice!

Se intampla sa nu vrei sa pui punct, pentru ca iti place persoana, dar vrei sa mai incerci si alte variante, sau vrei sa mai treaca timp, sau pur si simplu nu esti sigur ca este ceea ce-ti doresti, desi va simtiti bine impreuna. In aceste cazuri, tendinta care primeaza este de a ignora spunand "nu am avut timp", "am fost extrem de ocupat", "nu am fost in oras", "nu mi-a functionat telefonul", "nu am avut acces la internet" sau altele asemenea. Sunt minciuni viabile. Uiti insa ca in perioada de inceput treceai peste oricare dntre obstacolele de mai sus. Aveai prieteni cu telefoane, cu acces la internet, intr-un minut de pauza din orice activitate importanta sunai sa-i auzi vocea sau sa vezi ce mai face sau sa-i spui unde esti si ce faci. Fata tine minte toate astea si nu se acomodeaza cu ideea de "nu am avut timp". Sunt minciuni pe care le simte. Ii este clar ca ceva e in neregula si nu faci altceva decat sa-i alimentezi si mai mult supozitiile, prin atitudinea nepasatoare.

Ceea ce pentru tine este un "nu am chef azi", pentru ea este o noapte nedormita si ochii umflati de plans. Ceea ce pentru tine este "nu-mi mai place, o las balta, mai sunt si altele", pentru ea este o dezamagire uriasa, care cere mult timp pentru vindecare.

Da, stiu ca e valabil si vice-versa, ca sunt si fete care tradeaza, care umbla cu mai multi deodata si isi vad doar interesul, care mint cu usurinta vulpeasca si ii lasa pe ei cu buza umflata si orgoliul la pamant.

Cred ca orice om, indiferent de sex, ajunge sa fie dezamagit cel putin o data in dragoste, e o chestie inevitabila, ca si batranetea.

Dar ei sunt cumva construiti altfel. Sunt mai puternici. Cand sufera pierderi sentimentale, strang din dinti, injura, eventual se razbuna, dar le trece mai usor de indata ce gasesc o inlocuitoare. Fetele sunt mai sensibile. Pe ele dezamgirile le intaresc in timp. Tin perioada de doliu dupa fiecare relatie esuata. Statistic vorbind, ei au de unde alege, pentru ca femeile ii depasesc numeric. In schimb, fetele au ajuns la concluzia devenita stereotip deja ca "barbatii buni sunt deja luati sau sunt gay".

In concluzie, nu pot si nu vreau sa nu condamn nepasarea. Pot sa inteleg nesinceritatea, atunci cand apare in scopul de a proteja, dar nu nepasarea cu care merg mai departe cei care parasesc. E o nepasare jignitoare si lipsita de demnitate.

Invata sa minti, din respect pentru persoana de langa tine, sau invata sa fii sincer intr-un mod diplomat.

The Neverending Story! Back to my childhood!:)

2008-03-21T05:24:00.001-07:00

Sweetest Goodbye. Now I have to see The Final Fantasy.:)

2008-03-21T05:18:00.000-07:00

Where you are seems to be
As far as an eternity
Outstretched arms open hearts
And if it never ends then when do we start?
I’ll never leave you behind
Or treat you unkind
I know you understand
And with a tear in my eye
Give me the sweetest goodbye
That I ever did receive

Pushing forward and arching back
Bring me closer to heart attack
Say goodbye and just fly away
When you comeback
I have some things to say

How does it feel to know you never have to be alone
When you get home
There must be someplace here that only you and I could go
So I can show you how i
Dream away everyday
Try so hard to disregard
The rhythm of the rain that drops
And coincides with the beating of my heart

I’ll never leave you behind
Or treat you unkind
I know you understand
And with a tear in my eye
Give me the sweetest goodbye
That I ever did receive

Pushing forward and arching back
Bring me closer to heart attack
Say goodbye and just fly away
When you comeback
I have some things to say

How does it feel to know you never have to be alone
When you get home
There must be someplace here that only you and I could go
So I can show you how I feel

Versuri preluate de aici.

Maroon 5 - Won't go home without you

2008-03-21T05:10:00.000-07:00

"Won't Go Home Without You"

I asked her to stay but she wouldn't listen
She left before I had the chance to say
Oh
The words that would mend the things that were broken
But now it's far too late, she's gone away

Every night you cry yourself to sleep
Thinking: "Why does this happen to me?
Why does every moment have to be so hard?"
Hard to believe it

It's not over tonight
Just give me one more chance to make it right
I may not make it through the night
I won't go home without you,

The taste of your breath, I'll never get over
The noises that you made kept me awake
Oh
The weight of things that remained unspoken
Built up so much it crushed us everyday

Every night you cry yourself to sleep
Thinking: "Why does this happen to me?
Why does every moment have to be so hard?"
Hard to believe it
[Won't Go Home Without You lyrics on http://www.metrolyrics.com]

It's not over tonight
Just give me one more chance to make it right
I may not make it through the night
I won't go home without you, oh, oh, oh

It's not over tonight
Just give me one more chance to make it right
I may not make it through the night
I won't go home without you, oh, oh, oh

Of all the things I felt but never really shown
Perhaps the worst is that I ever let you go
I should not ever let you go, oh oh oh

It's not over tonight
Just give me one more chance to make it right
I may not make it through the night
I won't go home without you

It's not over tonight
Just give me one more chance to make it right
I may not make it through the night
I won't go home without you
And I won't go home without you
And I won't go home without you
And I won't go home without you

Versuri preluate de aici.

The most beautiful sad girl... II

2008-03-18T04:48:00.000-07:00

Am auzit-o suspinand in timp ce dormea. Visa ceva si, din cand in cand, aripioarele ei stravezii tremurau nervoase, in spasme de scurta durata. Ii era frica de ceva. As fi vrut sa o pot ascunde undeva, sa-i gasesc un loc unde sa se simta in siguranta, dar stiam ca nu poate supravietui in lumea noastra. Era prea mica, prea firava, prea transparenta, prea altfel...

Spre seara, mi-am facut un ceai de iasomie. Cred ca aroma lui a trezit-o. Parea mai linistita. S-a asezat incet pe marginea cescutei si a sorbit putin din ea, aplecandu-se pe margine, in timp ce se tinea de toarta de portelan. Era amar si s-a scuturat din toata fiinta ei mica, strambandu-se caraghios. Am inceput sa radem amandoua si s-a asezat pe umarul meu, unde a stat cat timp m-am dus la bucatarie si am luat cuburi de zahar brun, ca sa le topesc in ceai. O fascinau caramizile acelea maronii si dulci, le privea uimita si curioasa. In lumea ei nu exista asa ceva.

- Ai mai baut ceai de iasomie pana acum?
M-a privit putin inainte sa-mi raspunda si vocea ei s-a auzit apoi ca un clinchet de clopotel, in timp ce se cuibarise intre faldurile servetelului de matase.
- Am baut roua de iasomie, in diminetile de vara. Am baut si roua de trandafiri, si de liliac, si de lalele. Roua florilor e hrana noastra. Si mierea salbatica. Albinele ne sunt prietene. Toate insectele ne sunt prietene, doar ca unele... sunt putin invidioase, stii? Pentru ca ele nu pot sa viseze. Nici nu stiu prea bine ce inseamna sa visezi, cat de periculos si minunat poate fi, dar isi doresc asta. Uite ce-am patit eu! Am intrat in vis si nu mai pot sa ies. As da orice sa ma intorc, mi-e atat de dor! Lumea voastra e si ea frumoasa, dar e atat de frig aici! Si... aici sunt singura! N-am gasit nici macar o singura fiinta ca mine! Am lasat pe cineva acolo si, si... eu... nu stiu, nu pot sa...
A inceput sa planga. S-a ghemuit pe servetel, cu genunchii adunati sub barbie, si a plans aproape un minut intreg. S-a linistit brusc cand a ridicat privirea spre mine si mi-a observat o lacrima ce se pregatea sa coboare de pe gene.
-Il iubeai mult, nu-i asa?
-Dar... de unde stii? Cum de ti-ai dat seama? Tu...
-Da, si eu. Dar la mine e putin diferit. Eu nu m-am ratacit. S-a ratacit el, in visul altcuiva. Nu stiu sigur daca e fericit acolo, dar... Nu cred ca vrea sa se intoarca. Si, chiar daca ar vrea, l-as trimite inapoi. Fata in visul careia s-a ratacit il iubeste si ea mult. Ar muri daca el ar pleca. Nu pot sa-i fac asta, intelegi?!
-Bine, dar cum ai sa poti trai asa? Cine te ajuta? Cum de poti inca sa zambesti? Nu inteleg! Stiam ca voi, oamenii, sunteti puternici, in ciuda faptului ca sunteti muritori, dar nu e drept! Eu nu ma pot intoarce, n-am de ales, dar tu? O sa mori intr-o zi! Iarta-ma ca iti amintesc asta, dar voi chiar nu traiti pea mult! Ce sens are o viata traita asa? Cum sa alegi sa fii singura cand... cand e atat de aproape?
-Nu e chair asa dificil cum pare. Cand omul isi intelege destinul si isi asuma fiecare gest, traieste dupa cum alege. Eu am ales sa-l veghez de la distanta. Intelegi?
-Deloc! De ce sa alegi asa ceva? Ai ales singura sa fii nefericita! De ce?
-Nu e asa. Nu sunt total nefericita. Il pot face fericit si de la distanta. Pot vedea ce se intampla in visul lui, asa cum pot vedea si ce se intampla in visul ei. Destinul meu este sa-l fac fericit, nu conteaza cum fac asta si de la ce distanta! Acum intelegi?
Nu mi-a raspuns. Eram deja imbracata intr-o rochita de matase rosie, in care imi place sa dorm. S-a asezat pe marginea decolteului, ganditoare, si m-a insotit peste tot. A citit cu mine cateva pagini din cartea de pe noptiera, inainte sa adormim amandoua.

Dimineata, inainte sa ma trezesc, am visat-o. Imi canta la ureche, o melodie trista si linistitoare in acelasi timp, susurata cu glas de izvor.
"O sa fiu langa tine mereu/Oriunde mergi, oricat ti-ar fi de greu/Iti voi sterge lacrimile/Iti voi adia visele/Cu un suras!"

Cand m-am trezit, am cautat-o peste tot prin camera. Nici nu stiam cum o cheama, ca sa o strig pe nume! Disparuse, ca si cum n-ar fi fost nicicand. Mi-a parut atat de rau! Imi dadea o senzatie de siguranta, de bine, de implinire faptul ca e atat de mica si neajutorata si ca poate avea incredere in mine. Speram sa o pot ajuta sa se intoarca in lumea ei, chiar daca ea spunea ca e imposibil. Poate... Cine stie, poate gaseam o cale ascunsa, o portita! De ce a preferat sa plece?

Am intrat la baie sa-mi spal fata cu apa rece, ca sa ma pot trezi. Poate ca a fost doar un vis. Era prea ireala. Si-atunci, de unde gustul asta amar?

Cand m-am privit in oglinda, nu mi-a venit sa cred! Fusese cu mine tot timpul! Ramasese aproape de decolteu, transformata in talisman. De asta mi-a spus ca o sa fie langa mine mereu! Nu plecase! S-a gandit ca o sa-mi fie mai usor daca ramane aproape, ea, o fiinta ireala, diferita, dar cu un vis atat de aproape de al meu.

The most beautiful sad girl...

2008-03-15T06:46:00.000-07:00

Atat de firava, de mica si gingasa, cu aripioarele ei stravezii de zana, a poposit la fereastra mea. S-a asezat pe pervaz, tremurand, desi afara adia o briza placuta. Avea febra si tremura din tot corpul. Se ratacise, pasamite, si aerul din lumea noastra nu-i facea bine. M-am apropiat incet si am acoperit-o cu o frunza pufoasa de violeta. Se uita in ochii mei si nu zicea nimic, dar o vedeam ca sta sa planga. Ochii ei erau mari, verzi si adanci, ca o mare de iarba umeda dupa ploaie. Avea genele curbate si clipea din ele de parca ar fi fost de fapt aripi de fluture. Purta o rochita transparenta, galbena, si avea in jurul taliei un inel subtire, in loc de brau. Mirosea ca floarea de castan dupa ploaie si parea speriata de parca o batusera toate vanturile. Mi-am dat seama ca respiratia mea o incalzeste. Am asezat-o incet printre florile violetei de pe pervaz si am lasat-o sa atipeasca. Cand se va trezi, va decide singura daca imi va spune povestea ei sau va zbura mai departe.

Fire dance for Feelings on fire!

2008-03-14T06:43:00.000-07:00

Am descoperit melodia asta in primavara anului trecut, in interpretarea lui Mischa Maisky. Imi place si in interpretarea lui Julian Lloyd Webber, desi in varianta lui identific o pasiune ascunsa in alcov, aristocratica, spre deosebire de varianta lui Maisky, a carui pasiune exalta in afara oricarui spatiu si clocoteste din interior, astfel incat nu poate fi sub nici o forma ascunsa. Nu, nu sunt in masura sa comentez interpretarea lor. Analizez doar efectul pe care il au asupra mea, in calitate de ascultator needucat muzical. E foarte posibil sa gandesc asa fiind influentata si de aspectul interpretilor. In orice caz, este o melodie minunata pentru inceputuri si pentru renasteri, inclusa in "El amor brujo", de Manuel de Falla.

Mai jos avem secventa din filmul "El amor brujo" - in regia lui Carlos Saura. Un ritual plin de pasiune, caruia ii ador ritmul, in ciuda semnificatiei profane.

Si iat-o si interpretata sub bagheta lui Daniel Barenboim.;)

Dragoste in vremea holerei

2008-03-13T15:24:00.000-07:00

La "Dragoste in vremea holerei" a fost o distributie absolut cretina, exceptie facand desigur Javier Bardem, care sunt convinsa ca ar fi exceptional si daca l-ai pune sa recite "Catelus cu parul cret". Da, in romana.

Am apreciat si varianta cu versuri a tangoului din "Parfum de femeie", desi nu cred ca isi avea neaparat locul in filmul asta. In rest, film facut in cel mai "pur" stil comercial, pentru a fi apreciat de parveniti intelectual care vor sa se dea mari ca au vazut o ecranizare celebra, dar vor aprecia mai mult poantele ieftine si scenele de sex. Poate mesajul ar fi fost mai bine primit daca s-ar fi incercat o transmitere directa, daca Bardem/Florentino ar fi citit efectiv pasaje din carte, in timp ce in imagini am fi admirat o Fermina mai feminina, o prezenta cu adevarat rascolitoare, un Dr. Urbino masculin si galant in salbaticia lui columbiana, un tanar Florentino expresiv si clocotind de plinatatea sentimentelor. Am avut parte, in schimb, de un tanar Florentino (Unax Ugalde) bun de distribuit in rol de insipidul clasei, o Fermina (Giovanna Mezogiornno) finuta si filiforma din al carei chip nu te bantuie decat privirea albastra si expresia de personaj dintr-un tablou renascentist - si un Dr. Urbino (Benjamin Bratt) care ar fi fost mai bun in rol de fiu de vechil, indragostit de o sclava. Nu incerc sa diminuez sau sa neg valoarea actorilor de mai sus, stiu ca au la activ si roluri care li s-au potrivit si ca in lipsa de talent nu ar fi fost luati in considerare pentru rol, dar nu cred ca au reusit sa faca fata persoajelor care li s-au atribuit si nici nu cred ca datele fizice le permiteau rolurile respective. In plus, experienta scenei de teatru si-ar fi spus cuvantul, daca ar fi existat. In adevaratul sens al cuvantului.

Stiu ca atat regia cat si scenariul au fost semnate de nume rezonante in lumea cinematografiei (Mike Newell/Ronald Harwood) si stiu ca pentru finantarea unui astfel de proiect e nevoie de compromisuri vizibile in realizarea lui, dar de aici pana la a transforma o capodopera a literaturii in film potrivit pentru amatorii de telenovele... e o cale destul de intortocheata. Misiunea lor era oricum extrem de dificila, dar sunt convinsa ca filmul ar fi fost mult mai apreciat daca nu s-ar fi avut in vedere mai ales "ce se cere pe piata", cand "piata" e formata dintr-un public needucat cinematografic.

Cat despre poveste...
Povestea de iubire implinita la final, care ma duce cu gandul la cea din "La tiganci", imi lasa un gust amar. Oricat de optimista as fi, nu ma incalzeste deloc siguranta ca pana la urma, in viata asta sau in ce urmeaza dupa ea, voi fi alaturi de jumatatea perfecta - dar toata tineretea o irosesc alaturi de altcineva, refuland in diverse activitati... Nu inteleg de ce drumul pana la fericire trebuie sa fie anevoios pentru unii, in timp ce altii ajung sa o obtina fara sa miste un deget. A, ok, ca sa-i simti mai intens gustul, stiind ca ai luptat pentru ea, ca ai obtinut-o cu greu, ca ai asteptat-o toata viata si nu mai sperai sa ai parte de asa ceva...

Stiu ca dragostea care nu doare nu poate fi transpusa artistic si ca indragostitii care nu sufera pentru a ajunge impreuna nu raman in istorie; stiu ca daca Julieta ar fi trait ar fi fost doar inca o fasneata care fuge de acasa cu iubitul impotriva vointei parintilor, cum faceau pana si tarancutele din satele noastre candva - si nu si-ar mai fi amintit nimeni de numele si povestea ei. Elementul tragic aduce dupa sine aprecierea instanta, vinde la fel de bine ca si sexul.

Oricum, pragmatica din mine gaseste o posibila explicatie si in cazul din filmul/cartea de mai sus. Prin urmare, de aceea nu a avut parte Florentino de femeia iubita timp de 50 de ani, 9 luni si 4 zile, pentru ca in tot acest timp a determinat nefericirea multora dintre cele xyz femei alaturi de care incerca sa o uite. In tot acest timp, ea, Fermina, i-a fost fidela sotului de drept, Dr. Juvenal Urbino, a respectat legamantul facut fata de el si si-a asumat conditia. Daca in final Florentino si Fermina au ajuns impreuna, a fost pentru ca ea a meritat sa fie alaturi de el, si-a castigat acest drept prin modul demn in care a trait. In schimb, felul in care a a inteles/ales el sa-si "vindece" nefericirea de a nu o avea alaturi a facut ca timpul in care nu au avut parte unul de celalat sa fie mult prea lung. Tot e bine, cred, ca s-au regasit cat timp traiau, constienti, nu in spatiul oniric care ne desparte de viata de apoi.

Am citit cartea acum mult timp, tineam minte doar tema, cateva detalii si faptul ca mi-a lasat o admiratie profunda pentru stilul in care e scrisa, lucru care sunt convinsa ca a fost simtit de toti aceia care au citit macar un fragment din G.G.Marquez. Imi propusesem sa o recitesc inainte de a vedea filmul, dar... s-a intamplat sa am ocazia de a-l vedea inainte de asta. Nu regret. Cred ca este unul dintre acele filme care merita vazute doar pentru experienta vizionarii. Nu stiu de ce, inca mai sper, in naivitatea mea, ca intr-o buna zi cineva o sa gaseasca modul optim de a transpune pe ecran modul inefabil in care s-a exprimat Marquez pe hartie.

A murit Ovidiu Iuliu Moldovan... RIP

2008-03-13T02:56:00.000-07:00

Oamenii mari se duc pe rand. Tocmai am aflat ca inca un important reprezentant al artei romanesti a incetat din viata. Actorul Ovidiu Iuliu Moldovan a murit in seara de miercuri, 12 martie, la spitalul Universitar din Capitala, la varsta de 66 de ani. Decesul a survenit in urma unui stop cardio-respirator. Se pare ca suferea de cancer.

Luna trecuta il puteam admira pe scena Teatrului National in spectacolul "Celalalt Cioran", iar acum speram sa se odihneasca in pace.

Mai multe despre activitatea lui artistica, aici.

De ce nu vrei sa ramanem copii?

2008-03-09T06:04:00.000-07:00

Iti mai amintesti cum ma trezeai in fiecare dimineata cu o bataie usoara la fereastra dormitorului? Cum ma luai cu tine in expeditii, sa cunoastem fiecare frunza si fir de iarba, fiecare melc si fiecare albina, fiecare joc pe care mintile noastre de copii il plasmuiau pentru a ne desena zambete pe chipuri? Iti mai amintesti cum radeam mai tare decat ploaia si cum ne luam la intrecere cu vantul? Cum nu ne era teama de nimic pentru ca aveam siguranta inconstientei? Cand pentru orice suparare ma impacai cu un zambet si pentru orice intrebare inventam raspunsuri inspirate de povesti?

De ce nu mai locuim in povesti acum? Unde s-au pierdut visele de atunci? De ce nu mai avem curaj sa intrebam, sa spunem, sa cautam? Ce raspunsuri poate da tacerea, lipsa de nebunie, inchiderea sufletului in cutii metalice? Toata copilaria in care asteptam sa crestem a ramas acum in urma, se intrevede cu greu in ceata amintirilor celor mai dragi si ne surade trist. Am pierdut avantul de atunci, increderea in noi si in finaluri fericite. Acum nu mai stim decat sa traim mecanic si sa asteptam, fara sa stim sigur incotro ne indreptam. Ne blocam in fata obstacolelor pe care le-am ridicat singuri. Stim sigur ce ne dorim, dar ceva ne opreste din drum de fiecare data. Nesiguranta.

Copilul din mine parea trist, dar visa infint mai frumos decat o fac eu acum. Copilul din mine stia unde vrea sa ajunga si nu-i pasa daca avea voie sa iasa din casa, sa traverseze strada, sa se catere pe cladiri inalte sau sa se joace cu focul. Dimpotriva, facea tot i se spunea ca nu are voie! Si era un copil fericit, chiar daca nu stia sa defineasca fericirea, chiar daca avea uneori o privire trista si intrebatoare. Copilul din mine nu se conforma decat regulilor gramaticale si formulelor din algebra, desi le ura. Ajungea mereu unde voia, chiar fara sa stie daca a parcurs liniar un drum anume pana acolo. Nu regreta nici o greseala, ci invata din mers, amestecandu-se in jocurile altora.

Copilul din mine mi-ar desena fluturi pe obraji daca m-ar cunoaste acum, mi-ar ridica zambetul spre cer si ar aprinde stele sa lumineze in noaptea din mine. Mi-ar prinde flori albe si roz in par si m-ar indemna sa tac, ca sa ascult muzica diminetii. M-ar invata sa ma joc din nou si m-ar duce sa ma plimb cu barca in Cismigiu si cu vaporul in Herastrau, m-ar duce sa fur fructe din parcul Politehnicii si sa fac poze sub bolta de trandafiri din Gradina Botanica, m-ar plimba pe strazi launtrice ca sa adulmec parfumul de regina noptii si hortensii din gradinile celor bogati si tristi. M-ar indemna sa le zambesc batranilor si copiilor deopotriva. M-ar duce in Parcul Libertatii si m-ar lasa in carusel pana m-ar cuprinde cea mai ametitoare betie, betia fericirii, care apare doar cand te simti in siguranta, o siguranta pe care numai inconstienta ti-o poate da.

Iti mai amintesti cum vorbeam cu cainele vecinilor ca sa nu te bage in seama pana sareai gardul, ca sa-mi aduci piersici? Cum nu indraznea nimeni sa-mi faca vreun rau, pentru ca eram prietena ta? Cum iti pansam zgarieturile din genunchi, folosind rivanol luat pe furis din dulapul de medicamente al mamei tale? Cum imi pastrai mereu jumatate din napolitana, sau din guma de mestecat, sau din bomboana, la fel cum iti pastram si eu? Cum ma sarutai apasat pe obraji inainte sa mergem la culcare, fiecare la casele noastre?

De ce nu vrei sa ramanem copii?

Pentru toate mamele care ne vegheaza de undeva de sus: RIP

2008-03-08T05:27:00.001-08:00

Pentru toti copiii ramasi sa lupte singuri: Cineva, acolo sus, va iubeste, indiferent de ce intalniti aici jos. Aveti incredere si nu uitati ca orice parinte isi doreste sa fie mandru de copilul lui. Parintii sunt mandri de copiii care isi urmeaza propriile vise. Poate o sa se simta dezamagiti la inceput, daca visele voastre nu coincid cu ale lor, dar vor fi si mai dezamagiti daca va vor vedea tristi si frustrati. Nu poti sa fii fericit daca nu-ti urmezi visele, pana la capat. Mama lui Bambi e mandra de el acum.;)

Pentru toate mamele care au fericirea de a fi alaturi de vlastarele lor: La multi ani! Aveti incredere in visele lor, fiti alaturi de ei si nu uitati sa-i incurajati!

Pentru toate mamele din lume (mame, nu doar femei care au nascut): Sa aveti mereu primavara in suflet, indiferent unde se afla acum sufletul vostru!

Aer de Magheru... I love my uptown!

2008-03-03T12:39:00.000-08:00

Ii scriam Annei de la Pocket Thought ca astazi, pentru prima data pe anul asta, am avut timp liber after work. Ea spunea ca nu ii place in Kristal. Mie da. Si mai spunea ca regreta ca nu mai sunt concerte de jazz in Green.

"N-am mai fost in Green de... Nu mai stiu de cand. N-am mai fost nicaieri de nu mai stiu de cand. Working hard. Saptamana asta am program de dimineata. Asa ca la 15:30 gata treaba. Ajunsa la metrou, nu-mi venea sa o iau spre casa, desi ma trezisem cu noaptea in cap si eram destul de tired. Si m-am gandit sa iau primul metrou care ajunge. A ajuns cel care o lua spre Victoria, nu spre casa. Si asa am ajuns la Romana. Imi era asa de dor sa respir aer de Magheru. Am trecut pe langa Patria si Scala si Carturesti ca pe langa monumente istorice. Prima data anul asta. It was great. Am ajuns tarziu acasa, dar de data asta de drag.:)

Mie imi place in KRISTAL. Pentru ca am intalnit acolo intr-o seara un tip rebel cu fular verde.:)"

Da, fular verde. U know, like youth and hope. Nici nu se putea altfel. Daca ar fi fost rosu... mi-ar fi placut si daca ar fi fost rosu, dar nu s-ar mai fi potrivit atat de bine cu ochii aia incredibil de verzi.:)

Revenind la subiect... Am fost pe Magheru azi. Yeeee!!! Am luat toate magazinele la rand. Am vazut locul unde cineva a pupat-o pe Mimi.:) Am probat o gramada de haine, mi-am cumparat cateva. Si o clama in forma de fluture. Negru. Neagra.:)

Oare exista vreo persoana in Bucuresti care sa nu-si aminteasca anumite momente speciale atunci cand trece prin Centru? Primele intalniri, acolo. Iesiri cu fetele, acolo. Depresii after boys vindecate, acolo. Evenimente sarbatorite, acolo. New friends, acolo. Iesiri regulate, la Laptarie, tot in zona. De la Romana pe jos pana la Unirii si invers. Blind dates la Coloane sau la Mac. Primele cluburi. Primul frappe. Primul cocktail. First kiss nu se pune, asta a fost pe la Academie and it's another story.;)

Oh, boy, i love my Bucharest. It's my uptown and it's given me the strength I needed.

29 februarie 2008 ;)... ;;)... :D

2008-02-29T01:45:00.000-08:00

Ok, ok, recunosc. N-am nici un chef de scris. Dar astazi este o zi speciala. Se intampla o data la patru ani sa apara in calendar data de 29 februarie.:D A intervenit tentatia (superficiala) de a avea in blog un post datat cu aceste cifre rarissime:29.02... Sunt nascuta pe 29 (aprilie), asa ca este una dintre cifrele mele preferate (alaturi de 7, 9 si 23), chiar daca nu s-au intamplat numai evenimente fericite la acea data.

N-am inceput anul cu dreptul. Am pierdut un prieten drag chiar din primele zile. Acum suntem in ultima zi a lunii februarie si, la fix doua luni de la inceperea anului, n-am implinit nici una dintre rezolutiile pe care mintea mea le plasmuise anul trecut si le dedicase acestei perioade. S-au intamplat insa altele, poate mai importante decat cele pe care mi le dorisem eu!;)

Cum spuneam, am pierdut un prieten drag. Am o tendinta autodistructiva atunci cand mi se intampla astfel de finaluri nedorite. Indiferent daca era vorba de o poveste de iubire, de un stil de viata sau, cum era in acest caz, o prietenie pe care o consideram deosebita, pentru ca aveam multa incredere in persoana respectiva. Cand au loc astfel de finaluri, mai ales inexplicabile la momentul respectiv, am tendinta de a da toata vina pe mine. De a ma simti inutila. Imi vad toate defectele sau imi inventez unele noi si le dau proportii gigantice. Ma vad undeva foarte jos si port povara sentimentului ca am gresit, ca n-am fost in stare, ca n-am meritat... sau altele asemenea. Nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva. Stiu ca este o abordare gresita, dar nu ma pot abtine.

Sunt o persoana (extra)sociabila, imi spun asta toti cei care ma cunosc, dar nu am incredere in oricine. Se intampla rar sa intalnesc persoane care sa simt eu ca merita. Persoane care imi sunt alaturi pentru ca asa simt, nu din vreo obligatie impusa sau autoimpusa. Pentru ca asa e firesc. Sa reactionezi dupa cum simti.
Si totusi, mai gresesc si eu, sunt om... Nu e vorba ca am asteptari... tocmai, ca nu am, pentru ca mi se pare totul firesc: increderea, respectul, sentimentul ca te poti baza pe o astfel de persoana. Asa ca mi-e foarte greu sa inteleg si sa accept finalurile unor astfel de relatii. Inteleg falsele iubiri, care se termina pentru ca nu au fost reale, nu au gasit raspuns in celalalt, nu au fost abordate sincer, au fost risipite de emotii - sau din diverse alte motive. Dar prieteniile care mor, respectul care dispare din senin, jignirile care apar din neintelegeri si probleme (sau lipsa) de comunicare, mi se par atat de dureros inutile si atat de dificil de inteles, incat... nici nu stiu de ce mai incerc.:)

Ei bine, acea perioada de autoflagelare a trecut! Au intrat alte persoane in viata mea care m-au vazut asa cum sunt si care mi-au redat speranta si respectul de sine. Oricat de constienta de mine ma credeam, observ ca toate frustrarile ies la suprafata cand primesc lovituri de teatru. Dar renasc din cenusa si sunt din nou eu atunci cand vad oameni care continua sa lupte desi razboiul lor e mult mai dificil, cand intalnesc oameni care sunt in fata unor obstacole, ale unor pierderi sau ale unor intamplari dificile si stiu, stiu sigur ca pot sa le fiu alaturi si sa ii ajut. O astfel de persoana a intrat din nou in viata mea si a reusit sa vada dincolo de duritatea aparenta. A avut nevoie de ajutor si am fost acolo. Asa ca stiu sigur ca exist cu un scop bine definit, indiferent de cate dezamagiri vor mai aparea in cale. O sa fiu poate mai sceptica in alegeri, mai puternica sper eu in fata urmatoarelor finaluri, care stiu ca sunt inevitabile intr-o viata de om, dar o sa fac tot posibilul sa n-am motive sa ma simt vinovata. Imi asum alegerile.

La final de februarie, ma pregatesc cu sufletul plin de zambete anticipate pentru inceputul primaverii!

Love you all! Beep me if you need me.;)

Si acum, doua melodii super energizante, pe care le adooor si le dedic tuturor: Irene Cara - Fame / Flashdance

I got the message....

2008-02-23T14:28:00.000-08:00

Imi amintesc perfect. Toata noaptea a plouat torential, o ploaie rece si albastra de un albastru metalic, de parca ar fi cazut special ca sa ma pedepseasca. Ma asezasem pe pervaz, cu fruntea lipita de fereastra si o impingeam, sperand ca o sa se sparga si o sa cad, o sa ma zbat putin si-apoi se va termina. Ma durea fruntea, simteam presiunea impingerii ca si cum fereastra se impingea de fapt, incercand sa treaca prin mine sau sa-mi opuna rezistenta.

Oare merita sa mori intr-o zi ca asta, rece, orbita de ceata, intunecata de ploaia albastra? Dupa astfel de ploi nu apare niciodata speranta pe cer si oricum nu mai am incredere in culorile ei. Sunt sperante pentru copii nevinovati, iar eu port cu mine o vina care m-a maturizat fara sa vreau. Am imbatranit in cateva zile.

M-am trezit tot pe pervaz, cu genunchii stransi sub barbie, cu mainile amortite pe glezne, cu fruntea rece si buzele umede si invinetite. Mi le muscasem in somn... Traiam si ma durea. Am intors privirea spre camera pe care o uram si totusi imi era atat de draga, doar imi daruise adapost atatia ani si imi protejase visele, gandurile care frematau ca frunzele toamnei in vant sau alergau nebune ca o herghelie de cai salbatici cand imi era prea dor si nu stiam unde sa te caut. Camera in care mi-am frant de atatea ori aripile care se incapatanau sa creasca din nou... Ma dureau atat de tare peretii gri si nu intelegeam de ce nu se apropie ca sa ma striveasca, de ce nu se pravalesc peste mine umbrele noptii si se lasa atat de lesne alungate de zorii zilei?

Stiu sigur, parca vad aievea in fata ochiilor ca inca palpaia candela veche si imi era atat de frig incat as fi vrut sa-i sorb flacara, sa mai simt o data ca ard pe dinauntru. Nu intelegeam nimic. Nu se moare din asta? Dar de ce? Ce sens are?

Si mi-am intors din nou privirea spre fereastra, instinctiv poate, sau pentru ca era cel mai firesc gest in determinarea viitorului meu, atat de incert in acea clipa leganata intre vis si iluzia lui. Si atunci i-am zarit reflexia intr-un ciob lucios de apa albastra, i-am deslusit clar silueta, prelunga, intunecata, vie! N-am aflat niciodata de unde venea, ce cauta pe strada mea, incotro se indrepta sau de ce era atat de trist. L-am iubit din prima clipa pentru revelatia pe care mi-o daruise. Traiesc pentru ca nu l-am cunoscut inca! Mi-e frig ca sa nu irosesc prea curand arderile ce trebuie sa vina! Totul pare atat de simplu acum, incat simt nevoia sa deschid fereastra si sa adulmec mirosul diminetii dupa ploaie, dulce ca visele si energizant ca inceputurile.

Tell me I'm dreaming...

2008-02-17T14:32:00.000-08:00

Am visat ca mi-ai adus smochine
Ca mi-ai rasucit o suvita de par intre degete
Mi-ai sorbit o lacrima
Si m-ai strans in brate tare, tare
Ca sa respir aerul tau.
Stiai ca nu pot trai cu alt aer
Si mi l-ai dat de bunavoie
Asta spuneai ca e sarutul tau
O transfuzie naturala prin care eu trec in tine
Ca sa ma ai aproape mereu.

Tu ai visat ca ne pregateam sa fugim
Intr-o alta lume, in alte dimensiuni, necunoscute noua
Calatori clandestini, fara bagaje
Fara amintiri sau planuri de viitor
Doar o pereche de oglindiri ale noastre
Fiecare in ochii celuilalt.
Aveam in par petale din flori de gutui
Scuturate peste noapte, in timp ce dormeam
Intr-o livada din apropierea garii
Ca sa fim acolo cand trecea primul tren, in zori.

Cand a rasarit soarele, ne-am trezit
Am auzit locomtiva suierand, fioroasa
In timp ce se indeparta spre necunoscut, grabita.
E prea tarziu pentru noi acum, am visat prea mult
Si am ramas blocati in lumea asta in care toti cred ca ne cunosc
Lumea asta in care nu avem nici o sansa sa ne pierdem
In care nu-mi poti da aer decat pe timp limitat
Si nu-ti pot da liniste sau fericire
Decat in doze prea mici ca sa poata genera dependenta.
Nu ma lasa sa plec! N-o sa stiu drumul inapoi, iar tu n-ai sa poti sa uiti!

Despre lucrurile nefiresti.

2008-02-12T15:24:00.000-08:00

Nu pot si nici nu cred ca vreau sa incerc sa inteleg lucrurile nefiresti. Nefiresti, cum sunt lebedele in Romania, iarna. Nefiresti, cum sunt mugurii de liliac ninsi in februarie, asa cum am vazut deunazi in fata blocului. Nefiresti, cum sunt freziile in august si tuberozele in decembrie. Cum sunt ciresele proaspete cand afara sunt -n grade.

Cum sunt bataile cu rosii sau portocale in unele tari, in scopuri distractive, cand in Africa atatia copii mor de foame. Cum sunt eforturile din ce in ce mai mari si mai costisitoare de a lumina orasele de sarbatori, in loc sa se lumineze sufletele si mintile.

Cum e iubirea care inceteaza sa mai existe din senin. Cum e instinctul de a lovi persoana pe care stii sigur ca de fapt o iubesti. Cum e lehamitea de grija ce ti-o poarta ce-i dragi. Cum e nepasarea fiintei de care iti pasa cel mai mult. Cum e sa nu poti sa spui sau sa faci ceea ce stii ca vrei si trebuie sa spui sau sa faci.

Toate astea sunt nefiresti. Nu stiu daca e mai bine sa le infrunt, sa le analizez si sa incerc sa le caut o solutie sau sa le ignor, asa cum fac aproape toti ceilalti.

RIP, all of you... All of us, let's remember how it was, how they were, how we were...

2008-02-11T15:12:00.000-08:00

Astazi am revazut pe VH1 Nirvana Unplugged, un concert pe care l-am vazut pana acum de foarte multe ori, in special in anii adolescentei, cand rockul alternativ avea acelasi efect si aceeasi insemnatate pentru tinerii de atunci pe care le au un Tiesto sau un Van Dyk pentru tinerii de acum. O prietena il avea inregistrat si ni se intampla sa urmarim caseta, cand eram la ea, in timp ce probam, ne machiam, povesteam etc. Concertul adolescentei mele, amintindu-mi ritmurile de atunci, gustul de vodka in diminetile de iarna si ness cand rasarea soarele dupa nopti nedormite, ochii albastri, verzi sau caprui spre verde, el rebel, nesigur, nebun si cel mai bun, idol si best friend like in acelasi timp... Anii '90. Cei care incearca acum betii si nopti pierdute, increderea absoluta si libertatea alternand zgomotul lanturilor, au un aer atat de trist si expirat... Sunt ani care nu se intorc. Nu mi-e dor de ei, nu vreau sa se intoarca, nici sa-i schimb. Nici nu i-am gustat prea mult, i-am sesizat mai mult de la distanta, sau mai bine spus in trecere.

Constat doar ca adolescentii din '90, desi erau obsedati de aceleasi teme care ii obsedeaza si pe cei de azi (viata, moarte, trecut, prezent, viitor, dragoste, sex, droguri, scopuri, tradare, minciuna, incredere, prieteni, pasiuni, timp liber, creatie, schimbare, distractie, protectie, grija, fara grija, de ce?, cu cine?, pana cand? FUCK etc.), traiau in alte ritmuri si aveau alte invelisuri. Rochite cu floricele, purtate peste colanti cu margine dantelata si bocanci, pantaloni evazati sau stretch sau f. largi, adidasi albi cu sirete fosforescente, jeans taiati, franjurati si decolorati, pantaloni scurti de piele purtati cu ciorapi cu jartiere sau sosete lungi peste genunchi (generatia "Non e la rai", Ambra), par in culori naturale cu mult volum, permanent (yuck:D), apoi tunsori desucheate, bentite, codite impletite, afro. In perfecta comuniune cu pletosi, jeans, leather jacket... acorduri de chitara noaptea tarziu. Cantece pe care le uit pe zi ce trece si care ma faceau sa ard sau sa respir atunci.

Ploaia de la Karma...
Sunt tanar, doamna, si vinul ma stie pe de rost...
Nu e nimeni pe strada...
Calugarul din vechiul schit...
Sound of silence...
16 ani si doi ochii negrii...

Minulescu, Bacovia si Stanescu. Motoarele. Accidentele. Cainii dresati. Tatuajele. Prima betie. Briceagul al carui tais am vrut sa-l testez in palma dupa prima (si singura) betie si durerea taieturii pe care n-am simtit-o decat a doua zi de dimineata. Leaganele din parc. Capse, fermoare, metal, piele, carouri, negru, rosu... Cercei si medalioane cu cruci si cap de mort. Cranii. Gloante. Oase si dinti. Tinte. Chitaristii. Da, chitaristii, nu solistii. Chitaristii bruneti, sobri, duri, reci, irezistibili, care "faceau" toata melodia, care faceau chitara sa planga si aprindeau fetele cuminti care se potrivesc atat de bine cu baietii rai.
Primele sprayuri colorante pentru par. Suvite verzi si albastre. Fum de Carpati, LM, Marllboro. Ameteala dulce amaruie. We all thought we gonna rule the world.

Cum spuneam, am vazut acel concert de foarte multe ori. De-abia acum insa am sesizat prezenta violoncelui in "All apologies". De-abia acum am remarcat cu adevarat lumanarile de pe scena si florile albe. Albe si pure, potrivite si pentru nunta, si pentru botez, si pentru inmormantare, pentru ca sunt florile ingerilor. Concert de adio? Concert testament?

Kurt Cobain (Nirvana)a fost divinizat dupa ce a murit. Michael Hutchense (INXS). Jim Morrison (The Doors). Freddie Mercury (Queen). John Lennon (The Beatles). Elvis. James Dean. Natalie Wood. Marilyn Monroe. Lady Di. Anna Nicole Smith. River Phoenix. Aaliyah. Tupac Shakur. The Notorious B.I.G. Mihaela Runceanu. Teo Peter. Florian Pitis. Brad Renfro. Heath Ledger. Iubiti, admirati, controversati in timpul vietii, venerati dupa moarte. Unii s-au sinucis, altii au murit in accidente stupide, altii nu se stie nici acum daca sau de catre cine li s-a comandat moartea.

Cert este ca au disparut prea devreme. Si nu ma pot abtine sa nu ma intreb cum ar fi fost astazi. Si ce alte roluri, ce alte albume si ce alte acte de rebeliune ne-ar mai fi scandalizat daca mai traiau cativa (zeci de?) ani. Care e lectia pe care ar fi trebuit sa o invatam? Ca n-am stiut sa-i pretuim cat traiau? Ca ar fi ajuns si ei expirati daca se manifestau astazi la fel de rebel ca si atunci, ca si cei din generatiile '60 si '90 (e interesant ca acesti ani au astazi cei mai multi nostalgici, nu pentru ca mi-au placut mie, dar fostii hipioti si fostii rock&rap&techno teens, cei mai cei la vremea lor, sunt cei carora le vine enorm de greu acum sa foloseasca (si sa recunoasca o farama de adevar in) expresia "pe vremea noastra")?

Cand revad chipuri din trecut, locuri, videoclipuri, haine, poze, parfumuri (colectionez sticle de parfum si fiecare flacon imi aduce aminte de starile pe care le aveam cand purtam parfumul respectiv) imi dau seama ca nimic nu s-a schimbat si totusi nimic nu mai e la fel. Paradoxal si ciudat. Greu de explicat si totusi logic.
Toti cei care au fost, toate cele care s-au intamplat, au avut scopurile si menirile lor. Imi pare rau pentru cei care au trecut. Poate nedrept. Poate prea devreme. Poate nu inteleg eu de ce si nu stiu sa invat din dramele lor. Poate noi toti ar trebui sa pastram momente de reculegere, pentru cei care au fost si pentru cei care am fost. Pentru cei care ar fi trebuit sa fim. Pentru cei care vom fi.

Intoarce-te. Ramai. Pleaca. Esti al meu si al tuturor!

2008-02-10T13:46:00.000-08:00

Poti sa te imprietenesti cu timpul. Il poti determina sa ti se supuna uneori. Te poti folosi de el in favoarea ta. Poti invata ca fuge ca nebunul cand ai nevoie sa stea si pare ca nu se mai urneste cand ai nevoie sa treaca. Nu poti sa-l opresti, pentru ca nu e un ceas pe care il spargi sau caruia ii scoti bateriile. Dar poti sa profiti de acele momente in care pare ca sta pe loc. Asta se intampla atunci cand esti fericit(a) si vrei sa opresti clipa, ca Faust. Fericirea insa nu sta pe loc si atunci cand ea te paraseste, observi ca timpul porneste din nou.

Dar de ce sa vrei sa-l opresti? Bucura-te de prietenia lui, nu-l opri. Daca ai cunoaste un mare artist, l-ai tine inchis sa creeze numai pentru tine? Eu l-as lasa liber si l-as arata lumii intregi. M-as imprieteni cu omul din el, dar nu l-as tine captiv nici daca mi-ar cere asta, nici daca as stii ca are nevoie de siguranta captivitatii. Lumea nu evolueaza fara maretia artei. Nimic nu evolueaza daca timpul sta pe loc. E necesar sa treaca, pentru a vindeca rani, pentru a maturiza mintile, pentru a aduce cunoastere, pentru ca toate lucrurile sa-si urmeze cursul lor firesc.
Timpul e un artist iar spatiul si oamenii sunt panze, note muzicale, manuscrise, forme abstracte sau reflexii elaborate ale realitatii... Cum sa incerci sa-l stapanesti? Ce minte bolnava si egoista ar dori asta?
Nu mi-as dori sa il opresc. Se intampla sa-mi doresc sa-l intorc, de dor, dar pentru asta exista amintirile. Mi-as dori sa pot calatori cu el uneori. Sa ma invete sa am rabdare sau sa ma grabesc cu aceeasi nepasare aparenta.

Sunt doar o forma pe care o intalneste in cale si pe care o poate transforma dupa plac. Si totusi tind sa cred ca uneori nu-si gandeste creatia. O lasa sa curga, dupa primele impulsuri. Reface apoi totul din mers, masoara, admira, studiaza, plasmuieste si isi lasa amprenta sub forma de patina in loc de semnatura. Autograful timpului e peste tot. Nu lasa nimic neatins. Infiereaza fiecare celula si ii soarbe nucleul daca nu vrea sa i se supuna. Pentru ca toti artistii sunt nebuni si dictatori, dar opera merita orice sacrificiu.

Crazy little stupid things we made... for love?

2008-02-01T16:00:00.000-08:00

Ohooo... am facut multe tampenii la capitolul asta. Nu cred ca exista persoana care sa nu aiba asa ceva pe lista.
Prima chestie care imi vine in mine? Parfumul, desigur. I-am cumparat tatalui meu parfumul pe care stiam ca il foloseste el, ca sa simt parfumul lui prin casa. Cand mi se facea dor, imi bagam nasul in flacon sau pulverizam putin.:)

Apoi, biletele la teatru. Stiam ca o sa fie acolo, asa ca am luat bilete la aceeasi piesa de teatru. Stiam si ca are invitatii, deci va sta in sectorul A (cu presa si sponsorii:D), (imi amintesc ca prima data cand am fost la o prezentare de moda la National si am rugat plasatoarea sa ma ghideze spre loc, mi-a spus asta: "sectorul A, cu presa si sponsorii"). Asta inseamna ca am luat biletele cu locuri la balcon, de unde stiam ca am priveliste la sectorul respectiv. La plecare am trecut pe langa el si habar n-a avut. Am auzit aproape tot ce a vorbit cu prietenul cu care venise. Trebuia sa ma fac detectiv.:)

O prietena mi-a povestit cum se deghiza ca sa mearga sa-l viziteze, pentru ca trecea pe langa serviciul mamei ei ca sa ajunga la el, si nu voia ca aceasta sa o vada. Asa ca proceda ca divele de pe vremuri, isi punea palarie sau batic, ochelari mari de soare, tot tacamul.:)

Plecarile in alt oras, pe nepusa masa, nu mi se mai par neaparat crazy, pentru ca am auzit vorbindu-se atat de des despre asa ceva, incat deja imi par banale. Sau aproape firesti.

O alta faza ciudata si nebuneasca am trait acum multi ani, ajungand intamplator acasa la un tip de care imi placea, impreuna cu un grup de prieteni. Era acasa si tatal lui, pe care-l cunosteam, si o doamna relativ in varsta, care am banuit ca e mama lui, pentru ca taica'su ii daduse o pereche de pantaloni sa-i calce. Nici acum nu stiu daca doamna respectiva era de fapt menajera sau o matusa sau ceva de genul asta.
Important este ca a aparut in peisaj si o tipa destul de draguta, bruneta, cu pantaloni trei sferturi, camasa alba, machiata finut. Am banuit imediat ca l-am prins in flagrant si ca tipa aia era vreo iubita de-a lui, asa ca am fost destul de acida cu ea pe toata durata vizitei. Involuntar. Adica, nu m-am purtat necuviincios, nici n-am jignit-o, nu sunt prost crescuta, dar nici n-am fost sociabila cum as fi fost in mod normal, ba chiar destul de rece. Dupa vreo doua ore mi-am dat seama ca era mama lui, dupa ce am vazut niste poze de familie. Femeia insa chiar nu arata a mama de trei copii mari, dintre care doi casatoriti. Si mai era si bunica. Arata excelent, daca eu chiar eram convinsa ca era iubita lui. Si ea saraca imi spunea ca ma mai asteapta neaparat pe la ei si incerca sa fie amabila. Eh...
Asta e deja la nivel de gafa, nu nebunie...

Ok, recunosc, tot nebunie cred ca se numeste si faptul ca i-am gasit parola de e-mail unui ex. Am ghicit-o, nu am folosit programe de cautare sau spart adrese, asa ca nu ma simt vinovata deloc. Ce sunt eu de vina ca a pus parola usoara? Era numele cainelui, btw.:) Bine, n-avea asa chestii incriminatorii, dar eram curioasa. Sunt sigura ca nici el n-ar fi avut vreo remuscare daca imi citea mie mailurile, asa ca nu ma simt nici eu vinovata. In mod normal as gasi gestul de o nesimtire rara. Intre acel el si mine insa era ok. I-am si spus sa-si caute parola mai sigura, ca o nimereste oricine. Si acum suntem prieteni foarte buni.:)

Hmmm... E tarziu, nu-mi mai vin in minte prea multe acum. Nu de-ale mele, in orice caz.:D
Dar sunt convinsa ca si tu, cel care imi citesti acum blogul, oricine ai fi tu, ai la activ vreun gest nebunesc facut... pentru cineva special atunci. Ma insel?:)

Again...

2008-01-30T15:28:00.000-08:00

I fell asleep waiting for you...
Again!
Shhh... walk slowly!
I don't wanna wake up
'Cause you look so much better
In my dreams.
Dream with me
Or take a walk
Away from me.
But don't stay there
Stearing
Waiting
And doing nothing!
I know you're amazed
And you think I'm not real
You're probably right
I'm to good to be true...

Do you miss me while you hate me?...

2008-01-29T15:07:00.000-08:00

I just wanna know
For sure

So, tell me
Do you miss me while you hate me?...

Poupee De Cire, Poupee De Son

2008-01-28T15:31:00.000-08:00

Pentru ca nu suntem ce suntem, ci ceea ce cred ceilalti ca suntem. Eu sunt ce vreau eu sa fiu. AnnieTime. The LonelyDreamer. There is not much I can do for myself. Only few things, actually... One of them is trying to become my friend. I really do need a friend like me. Someone who can make me feel safe, don't matter what. Someone I can trust. Someone who understands without judging and questioning. Someone who's trying to find answers and stays there even if I'm wrong, even if I'm lost, even if I don't deserve it. Someone who knows when I'm scared. Someone who cares. Someone who can see my story, inside and outside. Everything should be easier with someone like this beside me. But there is only one me and I can't split in two, in order to give myself what I need. Or... can I? Oh, I don't have to... I only have to remain who I am and correct what I see is wrong. I cannot live my life yet (you can see in this song why:P), so I'm trying to help others live without regrets.

So... Anniething I can do for you?

Je suis une poupée de cire, une poupée de son
Mon cœur est gravé dans mes chansons
Poupée de cire, poupée de son
Suis-je meilleure, suis-je pire qu'une poupée de salon?
Je vois la vie en rose bonbon
Poupée de cire, poupée de son

Mes disques sont un miroir dans lequel chacun peut me voir
Je suis partout à la fois brisée en mille éclats de voix

Autour de moi, j'entends rire les poupées de chiffon
Celles qui dansent sur mes chansons
Poupée de cire, poupée de son
Elles se laissent séduire pour un oui, pour un non
L'amour n'est pas que dans les chansons
Poupée de cire, poupée de son

Mes disques sont un miroir dans lequel chacun peut me voir
Je suis partout à la fois brisée en mille éclats de voix

Seule parfois je soupire, je me dis: "À quoi bon
"Chanter ainsi l'amour sans raison
"Sans rien connaître des garçons?"
Je n'suis qu'une poupée de cire, qu'une poupée de son
Sous le soleil de mes cheveux blonds
Poupée de cire, poupée de son

Mais un jour je vivrai mes chansons
Poupée de cire, poupée de son
Sans craindre la chaleur des garçons
Poupée de cire, poupée de son

Versuri preluate de aici.

I wonder...

2008-01-22T01:36:00.001-08:00

Nu stiu ce este mai dificil...
Finalul? Sau perioada de incertitudine care il precede?

E mai greu sfarsitul,
Sau presimtirea lui?

Doare mai tare sa pui punct
Decat sa trasezi la nesfarsit punti de legatura
Nesigure
In perioada de agonie?

Negrul orbeste
Sau degradeurile de gri prin care a fost obtinut?

I'm not free yet... but soon...

2008-01-21T15:21:00.000-08:00

Dupa toate dedicatiile de despartire pe care i le-am facut, inclusiv aici, dupa ce m-am hotarat de atat de multe ori sa il las in urma si sa-mi vad de viata mea, din care stiu, mi-e din ce in ce mai clar ca nu are de ce sa faca parte, fara sa ma faca sa sufar, intr-un fel sau altul, constient sau nu, dupa ce m-am prostit in incercarea de a amesteca aici versuri albe cu aberatii bazate pe simturile altora, dupa toti anii astia... inca ma intorc la el. Nu pot sa inteleg de ce. Oare chiar sunt masochista? Sau numai idioata? Proasta. Cretina. Tembela. Inconstienta.
Nu mai am ce sa-i dovedesc. Nici mie nu mai am ce sa-mi dovedesc.
Si-atunci de ce sunt atat de vulnerabila? De ce, cand vine vorba de cei dragi, stiu sa le spun ca gresesc, ca se agata de fire de paianjen, mult prea fragile ca sa-i tina, iar cand vine vorba de mine, de viata mea, de povestile din ea... sunt carpa. De ce, cand ii vad pe altii prabusindu-se, ii pot tine de mana si sprijini, iar cand vine vorba de mine imi calc orgoliul in picioare?
De ce, desi ii vad toate defectele, stiu ca nu e pentru mine si ca n-o sa gasesc niciodata calea de a-l face fericit, fiind in acelasi timp si eu demna, inca ma incapatanez sa caut o solutie... De ce imi pasa daca ii este bine, cand lui nu-i pasa de nimic? De ce renunt la lucruri importante pentru mine, doar pentru... habar n-am nici eu pentru ce...
Pentru ca sunt proasta.
Si stiu bine ca prostia se plateste.
Nu il pierd doar pe el... M-am pierdut si pe mine, mai demult.

Alone, away, sad and not knowing why...

2008-01-20T18:08:00.000-08:00

Stii de ce nu-mi pasa?
Vrei sa stii?
Iti pasa?
Iti spun oricum,
Chiar daca nu ma intrebi
Vreau sa ma asigur
Ca nu ti-au ametit gandurile
De la culorile amestecate
In mintea ta de fum.
Ei bine
Nu-mi pasa daca mori
Sau traiesti
Daca visezi
Sau vegetezi
Daca gresesti
Sau castigi...
Pentru ca te-am sters din sistem
Am decis sa-ti uit ziua nasterii
Si noaptea mortii.
Nu mai stiu daca m-ai mintit,
Daca ma cautai din curiozitate
Sau daca te bucurai sa ma vezi
Dansand in ploaia ta rece
Si incalzind fiecare strop
La aburi de vara topita
In narghilea.
Nu mai stiu de ce te-am primit
In gandurile mele
De fiecare zi
Si noapte
Ca pe un fluture de-abia nascut
Intr-o floare cu petale de alta culoare
Pe care nu o recunoaste drept mama.
Nu mai stiu de ce ti-am dat voie
Sa afli toate culorile mele
Si te-am ajutat sa inveti ritmurile
In care ele pluteau
Duse de vant.
Nu mai stiu de ce am ascultat
Cum iti inchideai lacrimile intr-o scoica
Pentru a le trimite apoi in mare
Crezand ca, sarate fiind, ca si ea
N-o sa le recunoasca drept straine
Si o sa le amestece printre ale ei...
Te-am invatat sa te agati de crengile mele
Si le-ai rupt in cadere!
Te-am lasat sa privesti soarele
De jos, din iarba, de unde cazusei
In timp ce iti tineam umbra, sa nu arzi
Chiar de tot.
Muzica ta m-ar ameti acum
Pentru ca e departe, adanca, trista si violenta
Ca tine.
La inceput ma linistea doar pentru ca era a ta,
Iar tu erai ca mine.
Te-am invatat sa memorezi
Culori si miresme
Pe care le-ai folosit in contratimp.
Ti-am dezvaluit taina viselor
Dar n-ai vrut sa o intelegi.
Iar acum te trimit departe
In vartejul lumii
Te las sa cauti adrese inutile
Si sa gasesti intelesuri
Pentru hieroglifele viitorului.
Nu-mi mai pasa daca o sa cresti si o sa rodesti,
Sau o sa te pierzi in ceata,
Sau o sa cazi,
Pentru ca acum stiu
Ca prezenta ta imi este inutila
Si nu-mi mai hraneste iluziile,
Chiar daca tu crezi
Ca stii sa minti frumos.
Crengile mele o sa creasca la loc
Iar florile mele o sa aiba alte culori
Dar tu n-ai sa mai gasesti aceeasi liniste
La umbra altor copaci.
Singuratatea printre semeni
E un blestem asumat.
Daca vei invata sa te bucuri
N-o sa fiu aici sa-ti zambesc
Iar cand va veni o alta vara
Cu furtuni si ploi de piatra
O sa doara mai rau...
Insa mie n-o sa-mi pese
Chiar daca o sa stiu
Ca mori incet,
Pentru ca meriti.
Iertarea nu vine mereu
Fara sa o ceri.
Linistea nu vine mereu
Fara sa fie alungata de altii,
Iar fericirea apare mai ales
Cand incerci sa o construiesti.
Razele soarelui vin insa in fiecare dimineata
Chiar daca nu le meriti
Si nu le chemi.
Daca tu tii ochii inchisi
Si nu vrei sa vezi unde se aseaza
Ceilalti fluturi...
Daca nu-ti pasa ca te ratacesti
Si n-ai destule vieti sa continui drumul,
Daca nu vrei sa te asezi din cand in cand
Ci doar sa zbori, mereu, mereu, in nestire
Pana ti se frang aripile...
Daca vrei sa fii o lumanare care arde
Pe mormantul altei iubiri
Negasite
Te las intr-o lume care vorbeste in alte limbi
Si care ucide inadaptatii
Reducandu-i la tristete eterna.

"Libertatea e dincolo de gardurile pe care le construim singuri!"

2008-01-19T12:49:00.000-08:00

Cum spuneam, sunt intr-o perioada relativ libera, pe care am dedicat-o filmelor si cartilor. Unele filme, pe care voiam sa le vad mai demult, asteptau cuminti pe dvd-uri imprumutate de la prieteni. Altele au fost alese din programul TV curent. Asa s-a intamplat si cu cel pe care l-am vizionat adineaori: "Instinct", in regia lui Jon Turteltaub. In rolurile principale, Sir Anthony Hopkins si Cuba Gooding Jr.
Despre Maura Tierney o sa scriu cu alta ocazie, ca sa explic de ce o urasc.:)

Alte pareri despre acest film, aici si aici.

Sunt persoana de sex feminin, pe alocuri sensibila:P, deci mi-au dat lacrimile in momentul in care gorila-tata, masculul care proteja grupul, moare incercand sa-si protejeze familia. Si asta pentru ca am identificat imediat liderul acelui grup de gorile cu tata. Mi-am amintit de momente in care m-am simtit protejata de el. La un moment dat, Ethan Powell, personajul interpretat de Anthony H., vorbeste despre fiica sa si marturiseste ca, daca aceasta s-ar naste din nou, ar luau-o cu el peste tot, referindu-se la regretul pe care il resimte acum pentru ca a indepartat-o instinctiv, nelasandu-i ocazia de a-l cunoaste si a impartasi impreuna revelatiile anilor sai de studiu - sau, mai degraba, anilor de "ratacire", cand de fapt reusise o extraordinara comuniune cu lumea animalelor, regasindu-si instinctele primare - pozitive.

Mai devreme vazusem o emisiune despre Elisabeta Lipa si familia ei, in care aceasta povestea cum fiul ei, intrebat fiind pe cine iubeste mai mult, pe mama sau pe tata (intrebarea clasica pe care oamenii destul de temebeli si cautatori de harta o pun uneori copiilor) - raspundea intotdeauna ca ii iubeste pe amandoi la fel. Refuza sa aleaga, desi era clar ca este foarte atasat de mama lui si probabil ca ea ar fi fost alegerea fireasca, pentru ca o vedea destul de rar. Mi-am amintit atunci ca, in copilarie, la intrebarea respectiva raspundeam, invariabil, fara sa-mi doresc a starni gelozii intre parinti, dar asa simteam atunci: TATA. Sora mea mai mica a gasit repede si explicatia: "pentru ca el aducea bani mai multi si ne rasfata"!
Dar nu era asta. Era faptul ca imi dadea libertatea pe care mama, mai autoritara si grijulie, nu ne-o lasa (aveam sa inteleg mult mai tarziu instinctul ei de a ne proteja si sa apreciez forma de educatie care ne-a ramas intiparita cu forta, dar al carei sens nu il intelegeam atunci). Ea ne certa, ne pedepsea, statea cu gura pe noi - cum se spune, avea mereu pretentii si "ne stresa". Tata, in schimb, cand ma intorc cu gandul in copilarie si caut momente legate de el, apare alaturi de mine in parc, la muzee, la cinema, in plimbari lungi prin oras (ma lua cu el peste tot si imi arata orasul, imi cumpara suc cu zapada, vata pe bat sau inghetzata de pepene galben - delicioasa - dar si o gramada de carti de la anticariate unde stateam impreuna cu orele si luam "la puricat" fiecare raft, albume de arta sau vederi cu imagini care ma captivau)...

Am fost primul sau copil si stiu ca m-a iubit enorm, din prima clipa, desi i-a fost teama, ca oricarui barbat, de momentul in care va deveni tata. Mama si bunica imi povesteau adesea cum ma tinea in brate cu foarte mare grija, temator, ca pe un bibelou pretios pe care ti-e teama sa nu-l spargi. Si n-o sa uit niciodata cand l-am auzit spunand despre mine: "erai atat de mica si nestiutoare si priveai lumea asta mare cu ochisorii curiosi"!. El, barbatul casei, leul, sa vorbeasca despre ceva, despre cineva - despre mine - cu atata sensibilitate! De cand eram mica a fost mandru de mine. Intotdeauna a sperat si a stiut ca o sa fac ceva cu viata mea, ca nu sunt o idioata, ca are motive sa fie mandru de o fiinta cu o asemenea personalitate. Oh, da, copil fiind aveam o personalitate foarte puternica. Eram si foarte, foarte sociabila, eram prietena cu toti vecinii si colegii parintilor mei, invatatm foarte usor si aveam o memorie remarcabila. Da, stiu ca ma laud singura, dar nu-mi fac probleme, fata de mine nu are sens sa fiu modesta. In plus, la fel de senin imi recunosc si lipsurile si erorile.

In gradinita, cand copiii se jucau in nisip, eu stateam "de vorba" cu directoarea, o femeie tanara si foarte frumoasa, in biroul ei, despre tot felul de tampenii. Uneori se alaturau conversatiei noastre si asistenta gradinitei, sau educatoarea (se numea Vicky, absolut intampaltor am ajuns mai tarziu sa-i adopt numele, ca pseudonim pentru un alter ego al meu; tot intamplator, un alt alter-ego al meu se numeste Monica, asa cum se numea o fosta invatatoare cu care ma intelegeam excelent, dar nu cred ca are neaparat legatura cu ea, pentru ca si mie mi s-a spus Monica in copilarie... poveste lunga;)). Mai tarziu, in scoala, eram prietena cu profesori considerati de temut de alti colegi, profesori care ajungeau sa-mi povesteasca amanunte personale din viata lor, ba chiar imi aduceau sa vad albume de familie... Oameni extraordinari, pe care ii apreciez si astazi si cu care aveam discutii interesante, mai ales despre carti sau "intamplari din viata". Despre profesorii pe care nu-i aveam la inima, voi scrie poate cu alta ocazie. Sau poate o sa-i iert.;)
Oricum, si in ziua de astazi, asta e cea mai evidenta calitate a mea, pe care am ajuns sa o descopar prin cei din jur: inspir incredere si instinctiv ii atrag pe cei care au nevoie de cineva demn de incredere. Instinctiv, incerc sa gasesc partea buna si frumoasa in orice om si sa-i ajut pe cei pe care simt ca pot sa-i ajut, chiar daca uneori nu-i pot ajuta decat cu prezenta, incercand sa le fiu alaturi si sa-i ascult.

"Primul tau cuvant stii care a fost? Nu mama, nici tata! Ingaimai primele sunete si stii care erau? EGO, EGO! Adica EU, in latina. De atunci, de la inceput de fapt, erai egocentrista, erai centrul universului, erai cea mai importanta!"
Copil fiind, eram a little star. Stiam sa scriu si sa citesc dinainte de gradinita, stiam sa interpretez povesti si scenete, ba chiar, la cinci ani, am inventat prima mea poveste! Stateam cu sora mea mai mica si am inceput sa-i spun o poveste inventata de mine. Mama avea treaba, dar ma asculta. Ea si-a dat seama ca personajul principal al povestii era tata. Se numea Cuibert. Mama spune ca asa il vedeam eu pe tata, pentru ca acel personaj, Cuibert, avea foarte multe plase. N-o sa uit niciodata seara cand tata a venit de la spital (fusese internat pentru peritonita) incarcat cu plase, habar n-am cum, desi operat, putea sa care atatea plase, si cate minunatii erau in ele! Multe portocale, "sahul", doua masinute chinezesti - una pentru mine si una pentru sora mea - a mea cu un ursulet Panda care, atunci cand masinuta mergea, se apropia de hrana, cealalta cu o maimuta care isi invata puiul sa mearga... si multe alte chestii... Poate, intr-adevar, pornind de la imaginea asta, la el ma gandisem cand creasem in mintea mea acel personaj... Era "my hero"!
In plus, am stiut intideauna ca este un tip foarte inteligent. Orice problema nu-si gasea rezolvare la scoala avea sa fie, in mod cert si simplu, rezolvata si explicata de el acasa; orice lucru se strica in casa era, intotdeauna, reparat de el. Poate de asta am si fost cam stricatoare, stiam ca "repara tata".

Si imi mai amintesc un episod... Aveam 17 ani, perioada in care ma imbracam mai ales in jeans taiati si camasi legate, purtam tricouri fara sutien sau cu sutienul la vedere (vremea bustierelor...), eram very rebel si de o inconstienta incredibila... Aveam o privire foarte visatoare, undeva departe, pe care o am si acum uneori, dar ceva mai rar, atunci cand mintea mea tese diverse scenarii. Eram intr-un tramvai si ma asezasem pe un scaun, la un metru sau doi departare de tata, care vorbea cu mama, daca nu ma insel, asezata si ea pe un scaun, mai in spate. Un tip, cam gipsy el de fel, imi facea ochii dulci, iar eu nu observam nimic, ma uitam pe fereastra si visam la ale mele. Tata in schimb il urmarea de la distanta. La un moment dat tipul a venit si nu stiu ce m-a intrebat sau ce a zis, chiar nu-mi amintesc, dar a avut o tendinta de a ma atinge, sa ma ia de mana sau ceva de genul asta. In secunda aceea tata a fost langa mine si i-a spus, relativ respectuos, printre dinti (cred ca daca "the gipsy man" nu s-ar fi indepartat imediat apoi se alegea cel putin cu un pumn serios): "Domnule, pleaca imediat de langa copilul meu!" Imi amintesc expresia ingrozita de pe chipul tipului care a ingaimat doar "copilul..." privind spre mine, care numai a copil nu aratam, ba chiar astazi daca as vedea o young girl imbracata asa si cu coama in vant de parca a fost la "lectia de echitatie" (exprimare frumoasa pentru calarie), as zice ca si-o cauta cu lumanarea. Imi amintesc si furia din ochii tatei si faptul ca, desi impresionata de instinctul lui protector, nu m-am abtinut sa nu rad tot drumul spre casa, pentru ca spusese "copilul meu". "Nu mai sunt mai tata chiar asa copil", ii spuneam eu, iar el imi spunea: "pentru mine o sa fii intotdeauna copilul meu, chiar si cand o sa fii maritata!"

Mi-am amintit de toate astea vazand acest film, in care personajul interpretat de Anthony Hopkins este Ethan Powell, un antropolog ce este dat disparut in Africa, unde studia gorilele, pentru ca peste doi ani, cand reapare, sa se afle ca se indeprtase de buna voie pentru a se alatura unei familii de gorile, ajungand sa fie acceptat drept unul de-al lor. Cei care il cautasera ii vaneaza, la propriu, familia de gorile, iar el, incercand sa le apere, ucide doi oameni. Pentru ca este salbaticit si a devenit atacator, este impuscat in picior de catre conducatorul celor care il cautasera, moment in care masculul lider al tribului de gorile sare sa ii ia pararea lui, omului, care devenise unul de-al lor. Liderul gorilelor este atunci ucis, la randul sau, desi isi proteja familia. Ethan refuza sa vorbeasca si este inchis intr-o inchisoare de maxima securitate, unde autoritatea este data unor politisti mai mult decat idioti (urasc din tot sufletul sa vad cum oameni de o prostie, ignoranta si nepasare mai mult decat evidente ajung in posturi de conducere si au astfel posibilitataea legala de a-si exercita autoritatea prin violenta si abuz psihic)!!!. Cu cateva zile in urma am revazut si "Inchisoarea ingerilor", deci sentimentul de aversiune fata de astfel de autoritati este cu atat mai accentuat.

Cand Dr. Theo Calder (Cuba Gooding Jr.) ajunge la el si il determina sa vorbeasca, ajunge, desi nu asta-i fusese intentia, sa-l inteleaga si sa tina la el, incercand ulterior sa-l ajute sa-si recapete libertatea. In acest proces de cunoastere si respingere-apropiere cei doi ajung sa schimbe intre ei rolurile medic-pacient si aici remarcam apropierea lui Ethan de personajul din "Tacerea mieilor" - Hannibal Lector. Omul care stie sa-si foloseasca inteligenta si instinctul pentru a-si cunoaste interlocutorul pana in cele mai intime si adanci ascunzisuri din mintea lui, determinand ulterior proocesul prin care acesta ajunge sa se cunoasca mai bine si sa ofere raspunsuri unor intrebari pe care nici nu constientiza ca sufletul lui avea nevoie sa le formuleze.

In final, amandoi raman imbogatiti spiritual si isi recapata ceva: Ethan libertatea (evadeaza din inchisoare, ajutat de "familia" formata din colegii pe care ii protejase, la randul sau) si forta de a trece peste pierderea familiei de gorile, in acelasi timp in care reface apropierea de fiica sa (Lynn Powell - Maura Tierney); Dr. Calder isi recapata libertatea spirituala si trece peste "statutul" de pupincurist al carui scop in viata era sa joace corect jocul care ducea la avansarea in cariera. In plus, aflam, din biletul pe care Ethan i-l lasase inainte de a evada, ca: "Libertatea e dincolo de gardurile pe care le construim singuri!"

Trebuie sa recunosc ca acest citat imi va ramane intiparit in minte si voi incerca sa-l exploatez la maxim, in procesul de a darama sau mai degraba sari peste gardurile astea pe care le-am construit in jurul meu, sau am permis sa fie construite de altii. M-am intors in trecut, in perioada cand eram "daddy's little girl" si in fata mea se deschideau multiple posibilitati, pe care le-am anulat singura sau le-am permis altora sa le inchida. O iau de la inceput. Sunt protejata de instinctul patern (ma vegheaza si mama, de undeva de sus - si am incredere sin in alte forte superioare),dar mai ales am incredere in mine si daram gardurile inutile. Admir culorile libertatii si adulmec aroma unui viitor pe care il voi construi pe alte criterii, in masura in care depinde de mine. Pe criteriile mele mai vechi, pe care la dadusem uitarii.

In acelasi timp, imi voi pastra tendinta de a ma baza pe primul instinct, in aproape orice, pentru ca primul instinct s-a dovedit, de cele mai multe ori, alegerea corecta in ceea ce ma priveste. Sigur ca se intampla si sa ma insel si sunt dotata cu destula minte incat sa-mi dau seama ca daca primul instinct e influentat de furie, manie sau invidie - nu este de urmat. Vorbesc aici de acel instinct care ma ajuta sa inteleg unele lucruri sau sa iau anumite decizii, desi nu imi explic neaparat procesul mental prin care am ajuns la concluziile respective. Pentru asta voi avea nevoie, poate, desi nu imi propun neaparat, de anumite studii de psihologie. Nu imi propun asta, pentru ca nu vreau si nu incerc sa ma psihanalizez, si nu fac asta nici cu altii. Nu incerc nici macar sa ma cunosc. Scopul e sa am o viata de care sa fiu multumita, si chiar cred ca asta se poate intampla si fara sa stiu in ce fel se fac legaturile intre sinapse, intre ganduri constiente si subcontiente etc. .

Imi fac timp pentru mine si am grija sa am raspunsuri demne de admirat si invidiat cand ma intreaba cineva: "ce-ai mai facut"! Vreau sa-mi contruiesc viata dupa propriul model arhitectural. Sunt constienta ca trebuie sa tin cont si de anumite reguli, pentru rezistenta constructiei si incadrarea ei in spatiul arhitectonic.

I'm Sleepless in Bucharest si ascult Duke Ellington...

2008-01-17T18:21:00.000-08:00

Nu gasesc Chloe - Duke Ellington si mi-ar placea foarte mult sa o ascult...
Cei care au citit "Spuma zilelor" de Boris Vian inteleg poate de ce am aceasta noua obsesie. Ascultam si inainte Duke Ellington (avem aceeasi zi de nastere:D... 29 APRILIE... mai sunt si altii vrednici de apreciere, nascuti in aceeasi zi - Michelle Pfeiffer, Uma Thurman, Daniel Day Lewis, Jerry Seinfeld si Floooooriiin Calinescccuuuu). Insa acum vreau sa ascult in mod special Chloe...
Ei, o sa o gasesc, sooner or later, i'm a smart girl.:)

later edit: am gasit Mood Indigo:)

Binele se administreaza intotdeauna in doze (prea?)mici...

2008-01-16T17:17:00.000-08:00

Am avut mai mult timp liber si l-am dedicat unor carti si filme, alese (aproximativ) aleatoriu. Concluzia de mai sus a fost sustrasa din cateva dintre acele filme ("Rue des plaisirs" (cu Laetitia Casta, Patrick Timsit si Vincent Elbaz), "La belle histoire" (cu Béatrice Dalle, Gérard Lanvin si Patrick Chesnais ), "Head in the Clouds" (cu Charlize Theron, Penélope Cruz si Stuart Townsend)... Nu le laud, nu mi s-au parut filme "de vazut", nu le-as recomanda neaparat, desi am ramas si cu unele imagini placute (adooor moda retro) si am apreciat muzica (old french, spanish gipsy, classical jazz, girl tango).

Insa, un amanunt pe care il uit uneori, si l-am remarcat undeva si printre "randurile" acestor filme, este acela ca adevaratele momente de fericire, intensa, in care te simti cu adevarat implinit, in care zbori si arzi si-ti canta inima, sunt foarte scurte. Intotdeauna. Nu cred in "Carpe diem", cat cred in "TRAIESTE THE FEELING". In final, nu ramanem decat cu franturi de amintiri. E foarte important sa le facem sa merite sa fie memorate. Nu conteaza daca iubim o data sau de fiecare data, cat conteaza sa nu trecem pe langa, sa nu ratam sentimentul, sa nu-l desconsideram. Nu conteaza daca ni se raspunde, daca dureaza mai mult sau mai putin, daca ne dezamageste sau ne flateaza, daca celalalt e pe aceeasi lungime de unda sau dimpotriva, ne pierdem in cuvinte si (ne)intelesuri... Conteaza sa poti sa te bucuri sincer de ceea ce ai si sa stii sa te bucuri ca ai trait asa ceva chiar si atunci cand s-a terminat, sau cand lumina zilei a dezvaluit alte proportii ale povestii si a sters stropii de vraja. Tendinta fireasca e sa regretam atunci cand starea de bine, de fericire, de euforie a luat sfarsit. E logic sa fie asa. Intrebarea care ar trebui sa apara este: "Am fi preferat sa nu fim deloc fericiti, decat sa fim doar pentru o foarte scurta perioada si sa traim apoi cu regretul ca s-a terminat?"... Raspunsul il alege fiecare in functie de fire. Oricum, realitatea nu depinde intotdeauna (ba chiar rareori) de dorintele noastre. Eu vreau sa invat sa ma bucur de tot ce am avut frumos, sa nu minimalizez valoarea a ceea ce am trait, invaluind amintirea in tristete si regrete. S-a terminat. Pacat. Dar a meritat fiecare secunda. Am fost printre putinii norocosi care au meritat sa aiba parte de acea fericire.

Rue des plaisirs

Cu Laetitia Casta in rolul prostituatei Miriam, care avea si calitati vocale, pe langa cele evidente, prostituata ce ajunge sa fie adorata de Petit Louis, interpretat de Patrick Timsit, care, constient de imposibilitatea de a fi vreodata iubit de ea, mai mult decat un prieten apropiat, isi dedica viata incercarii de a a avea grija de ea si de a o ajuta sa fie fericita. Merge pana intr-acolo incat aranjeaza ca Miriam sa-si "intalneasca intamplator" iubirea vietii, pe tanarul si foarte atragatorul Dimitri Josco, interpretat de Vincent Elbaz. Fata isi gaseste fericirea in bratele lui, dar numai in reprize scurte, orgasmatice. In rest, ajunge sa "munceasca" peste norma (nu am pus ghilimelele pentru ca nu consider prostitutia o forma de a munci (sau de a fi muncita), ci pentru a sublinia caracterul meseriei practicate de aceasta tanara care, pentru a-si intretine iubitul, pentru a plati camerele de hotel in care se intalneste cu el, trebuie sa se culce cu altii) si asta, paradoxal, tocmai pentru a petrece mai mult timp cu el. Dimitri are probleme cu lumea interlopa (de la trafic de tigari) si ajunge sa fie ucis in fata iubitei sale, care este, la randul ei, ucisa, si asta nu in timpul urmaririlor, nu dupa ce au fost sechestrati, ci exact cand le era "lumea mai draga", in timpul unui picnic, avand parte de un peisaj incantator, pe malul unui lac, pe fundal auzindu-se muzica interpretata de ea, de pe discul pe care in sfarsit reusise sa-l inregistreze - indeplinindu-si astfel visul de a ajunge o artista cunoscuta si de a depasi promiscuitatea in care traise.

Concluzie: profita de fericire atunci cand o ai, bucura-te de ea cat poti, pentru ca se poate termina totul in doar cateva secunde.

Mi-a placut comentariul lui Andrei Gorzo dupa ce a vazut acest film, l-am gasit aici.

The Greatest Love Of All... Is easy to achieve

2008-01-11T18:15:00.000-08:00

Greatest Love Of All Lyrics
Artist(Band):Whitney Houston

I believe that children ARE our future
Teach them well and let them lead the way
Show them all the beauty they possess inside
Give them a sense of pride to make it easier
Let the children's laughter remind us how we used to be

Everybody's searching for a hero
People need someone to look up to
I never found anyone who fulfilled my needs
A lonely place to be
And so I learned to depend on me

I decided long ago, never to walk in anyone's shadows
If I fail, if I succeed
At least I lived as I believe
No matter what they take from me
They can't take away my dignity
Because the greatest love of all
Is happening to me
I found the greatest love of all
Inside of me
The greatest love of all
Is easy to achieve
Learning to love yourself
It is the greatest love of all

I believe that children ARE our future
Teach them well and let them lead the way
Show them all the beauty they possess inside
Give them a sense of pride to make it easier
Let the children's laughter remind us how we used to be

I decided long ago, never to walk in anyone's shadows
If I fail, if I succeed
At least I lived as I believe
No matter what they take from me
They can't take away my dignity
Because the greatest love of all
Is happening to me
I found the greatest love of all
Inside of me
The greatest love of all
Is easy to achieve
Learning to love yourself
It is the greatest love of all

And if by chance, that special place
That you've been dreaming of
Leads you to a lonely place
Find your strength in love...

Versuri preluate de aici.

U can put the blame on me or on anyone else
But deep inside you know it has always been you
The leader.
They call it free will.
I was there only to make you feel safe
When you made your own choices.
You are all by yourself
You always have been.
I can give you the sun an the moon
But not the rose garden.
For that one, you gonna have to work hard
Only you can get it.
But try not to leave corpses behind
If that garden you want hides old graves
They gonna come out, eventually.
So, whatever you do
Do it your way
And make sure it's safe and sound.
Take care.

Holding your hand...

2008-01-09T18:48:00.000-08:00

I never said i'll solve all your problems
But I'll be there, holding your hand
Whenever you need someone
To understand,
And trying to make it easier
Whenever something is too hard&heavy
For your shoulders.
You know that you can trust me
Anytime.
I'm here to wash your tears away
And bring the sun back after rain
I'm here to listen to your heart
When there's no one to hear your pain
I'm here to spread stars on your sky
When it's dark inside your heart
I'm here to know and tell you why
There is no point for you to cry
For her.
Bring me back my summer of love
And I'll bring you back your memories
There can be happyness in solitude
But it doesn't last for a life time.
Let's dance inside of each other...

Fade into you... (Mazzy Star)

2008-01-09T17:32:00.000-08:00

I want to hold the hand inside you
I want to take a breath thats true
I look to you and I see nothing
I look to you to see the truth
You live your life
You go in shadows
Youll come apart and youll go black
Some kind of night into your darkness
Colors your eyes with whats not there.

Fade into you
Strange you never knew
Fade into you
I think its strange you never knew

A strangers light comes on slowly
A strangers heart without a home
You put your hands into your head
And then smiles cover your heart

Fade into you
Strange you never knew
Fade into you
I think its strange you never knew

Fade into you
Strange you never knew
Fade into you
I think its strange you never knew
I think its strange you never knew

Versuri preluate de aici

Cea mai frumoasa... si dureroasa... declaratie de iubire.

2008-01-09T16:47:00.000-08:00

"Que seas muy feliz... mientras que yo... Te sigo amando!!!"

Alejandro Fernandez si Juan Gabriel o "spun" altfel...

No podia faltar nuestra canción, cariño,
por que yo... te sigo amando...

"que seas muy feliz
estes donde estes cariño
no me importa que ya
no vuelvas jamas conmigo

Deseo mi amor
que sepas tambien que te amo
que no te olvide, que nunca podré,
te extraño.........

Que seas muy feliz
que encuentres amor, mi vida
que nunca mi amor,
te digan adios un dia

perdoname mi amor
por todo el tiempo que te ame te
hice daño....
te amé de mas y fue mi error
que soledad , estoy sin ti, lo estoy
pagando...
que seas muy feliz, que seas muy feliz...........
mientras que yo, Te sigo amando....

Deseo mi amor,
que sepas tambien
que te amo,
que no te olvide
que nunca podre, te extraño

perdoname mi amor
por todo el tiempo que te amé
te hize daño
te amé de mas y ese fue mi error
que soledad, estoy sin ti, lo estoy
pagando....

que seas muy feliz, que seas muy feliz,
mientras que yo...........TE SIGO AMANDO!!!!!!!!!!!!!!!

Versuri preluate de aici.

Chiar iti doresc asta. I can be your gardien angel even if i'm out of your world!